Hmm....cum ar arata cartea vietii mele?Acum...

Uita-te la mine. Nu, nu la chipul meu, la MINE. Citeste-ma. La lumina unei lumanari, a unui bec, cum vrei tu… doar citeste-ma si atat.

Da fila dupa fila… citeste-ma de la stanga la dreapta, de sus in jos, pe diagonala, printre randuri...incearca sa nu  pierzi nimic. Cauta esentialul. Fa conspect din mine. Sari peste capitolul in care eu sunt putin mai stresata. Da, stiu, poate sunt mai multe pagini de genul acesta… dar nu sunt scrise de mine, le-a pus cineva acolo din greseala. Nu sunt eu cea pe care o gasesti in acele randuri. Cauta-ma in alta parte.

Nu, NU, stai...nu sari peste descrieri… stiu ca vrei sa ajungi la dialog, toti vrem asta… dar citeste si descrierile. Uite una care imi place mie: prima intalnire. Iti amintesti? Chiar era nevoie sa fie un amfiteatru? Lume multa....te-am zarit cand ai intrat. Te-ai pus jos, ai luat telefonul si mi-ai trimis un mesaj „Oare pe unde esti?”...iar eu ti-am raspuns, „sunt chiar in spatele tau”  Nu eram pregatita pentru ceea ce a urmat si nu am crezut niciodata povestile de genul ” te pierzi in privirea lui...ramai fara cuvinte...” Mai ai bucata de suflet pe care am rupt-o atunci din mine si ti-am daruit-o tie? Nu, nu te chinui sa-mi raspunzi...eu cred ca o mai  ai, o vad in ochii tai. Bucata de suflet pe care tu mi-ai daruit-o mie stii unde e? La mine in suflet...am completat cu ea locul liber, ramas atunci cand ti-am dat o bucatica din sufletul meu.

 Ai ajuns la dialog… ti se pare banal? Ar trebui sa pun intrebarile stereotip  „Cum a fost ziua ta?” „ce-ai facut azi?”, sau „ai muncit mult?”...hmm, si in cazul acesta nu sunt originala.

 Dar, VREAU sa stiu… ma mistuie gandul ca poate ai avut pentru o clipa nevoie de mine si eu nu am fost acolo, …si VREAU si AM NEVOIE sa stiu tot… asa ca, DA, te intreb „cum a fost ziua ta?” „ce-ai facut azi?” sau „ai muncit mult?” ... si nu o fac doar din politete… Zambesti? Si  te gandesti ca sunt copil, nu-i asa? SUNT. Si vreau sa pastrez  copilul din mine, sa nu pierd niciodata aceea  candoare, puritate, seninatate a copilului. Priveste in ochii unui copil si vei avea sentimentul ca privesti intregul univers. Si nu stiu de ce...dar in prezenta ta ma simt un copil...un copil dornic de joaca... vreau sa fii partenerul meu. Uneori ma gandesc ca este o joaca bizara...asemeni unui joc  de sah, fiecare cu piesele lui...atatea strategii, rocade, mutari...mereu in sah, dar niciodata in sah-mat.

 Ai ajuns la capitolul cu bucurii? Da pagina. Inca una. Mai da. Continua. Nu observi nimic? Da, sunt multe personaje aici. Dar tu esti acolo, mereu… „la bine si la greu”… Nu… lasa capitolul cu „la greu”… capitolele de genul acesta servesc doar ca liant pentru cele despre bucurii… sunt simple umbre sortite sa scoata in evidenta lumina… atata tot. Deci capitolulcu bucurii, exista datorita tie...tu l-ai scris.

Deci... m-ai citit. Ma citesti in fiecare zi....si uneori mai scrii, mai adaugi cate un pasaj.

 Ai uitat sa verifici ceva…. Prima pagina. Ti-am scris o dedicatie. Din prima pagina te asigur ca fiecare fila din cartea vietii mele e pentru tine…:)