Vă iubesc !

E vremea schimbării, simt asta. Aici e doar un cerc în care mă învârtesc din simplă cunoştinţă de cauză. E uşor să mă învârtesc în acest cerc, e al meu, mi l-am construit şi-l ştiu aşa de ceva vreme.
Dar e vreme schimbării. Sufletu-mi spune asta. Încă nu ştiu sigur CÂND, dar treptat schimbarea va avea loc. Poate îmi va fi dor de unele locuri, unii oameni, unele amintiri care renasc doar pe anumite străzi, doar sub anumite mirosuri şi anumite acorduri muzicale. Poate de acestea toate îmi va fi dor... De fapt, nu e POATE, e SIGUR... dar ştiu că nici AICI nu mai e ce vreau.
Nimic nou, totul la fel, la acelaşi nivel de intensitate. Nu am adrenalină, nu am provocări.
Doar obosesc... fie că mă agit, fie că muncesc mai mult, fie că-mi consum surplusul de energie la sală... dar, la finalul zilei, vreau să simt împlinirea mea. Nu e uşor, dar nu e nici greu.
Trebuie încredere.
Există mulţi oameni minunaţi în viaţa mea şi mă simt foarte norocoasă.
O spun din suflet şi cu sinceritate... sunt o persoană care a avut ocazia de a cunoaşte oameni diferiţi şi frumoşi pe dinăuntru... fiecare în felul său, fiecare cu povestea sa... dar superbi cu totul.
Pe fiecare îl iubesc din motive diferite şi pentru că l-am cunoscut sau am cunoscut-o în contexte variate. Am avut plăcerea de a fi surprinsă plăcut de mulţi şi tot atât de mulţi m-au ajutat în diferite clipe ale existenţei mele... Am o încărcătură energetică de la ei, care nu va dispărea vreodată şi la care nu voi renunţa vreodată, pe care n-o voi putea şterge cu buretele, căci nici nu vreau.
Chiar dacă am mai suferit pe alocuri, tot am avut ceva de câştigat şi de învăţat.
Viaţa nu trebuie să fie o fondantă roz... viaţa e... ca gumele alea pe care le mestecam când eram mică... se numeau CENTER SHOCK... erau amărui la exterior, de ţi se făcea gura "pungă", dar înăuntru erau dulci. E aşa cum spunea Forrest Gump, că viaţa e o cutie cu bomboane de ciocolată, dar că niciodată nu şti sigur ce primeşti, ce e înăuntru.
Am constatat că nu merită să te pierzi în ipoteze şi în scenarii de genul "mi-a zis, a făcut, n-a făcut, s-a uitat câş la mine, nu m-a sunat când mi-a promis c-o va face"... Nu merită.
Viaţa e compusă din momentele pe care le trăieşti la prezent.
Dacă nu îţi faci aşteptări deşarte cu privire la oameni şi la cum ai vrea ei să reacţioneze vizavi de tine şi cum să relaţioneze cu tine, vei trăi fericit şi liber şi vei înţelege că fiecare om e un individ aparte, ce poate fi iubit şi apreciat oricând. Cel de azi, nu e cel de ieri şi nu va fi cel de mâine.
Pe zi ce trece, înţeleg că a iubi nu înseamnă a subjuga, a şantaja, a sufoca... şi nici eu nu vreau să fac asta. Dacă iubesc, te iubesc azi, te-am iubit ieri şi te voi iubi şi mâine, indiferent de ce vei face şi unde vei fi, tu, ca om. Aşa sunt liberă, aşa eşti liber.
Dacă simţim nevoia să ne unim libertăţile, vom face şi asta... dacă simţi nevoia să domini, nu voi răspunde chemării. A dori să fii înţeles, înseamnă să fii capabil să-l înţelegi şi pe celălalt, iar teoria merge şi invers.
Ambiţiile sunt prosteşti şi nu spun nimic despre o persoană.
În felul meu, eu vă iubesc pe toţi care îmi alcătuiţi, direct sau indirect, viaţa.