Când am multe pe suflet, nu respir deloc bine... oftez mult, deşi nu e ce-mi doresc şi nu este o caracteristică a felului meu de a fi. Când obosesc spiritual, atenţia mea, puterea mea de concentrare devine nulă, se face vraişte. Când nu dorm destul, stau toată ziua încruntată şi am un chip palid, mai palid decât de obicei.

De aceea spun, simt nevoia să citesc cărţile care mă atrag, să mănânc doar legume şi fructe... să râd, să dansez...
Aş vrea să mă curăţ, să mă detoxific de tot ceea ce simt că este în neregulă cu mine.
Dacă interiorul este echilibrat, se vede şi la exterior.
Nu pot da cu vopsea pe gard, doar ca să ascund un leopard...
Nu pot minţi oameni, cu atât mai mult nu mă pot minţi pe mine.
Deşi mai am unele retuşuri de făcut, încep să înţeleg stadiul în care sunt, îl apreciez aşa cum este şi mă bucur...