Nu am fost niciodata o luptatoare. Am considerat ca viata e destul de buna cu mine si ceea ce am obtinut e ceea ce mi-am dorit... dar poate niciodata nu am stiut cu adevarat ce-mi doresc. Mi-am dorit iubire, iubirea aceea pe care o cautam cu totii constient sau inconstient. Iubirea nu m-a ocolit si totusi am simtit ca am alergat mereu dupa ea. Sunt oameni ca mine care traiesc fiecare clipa, storcand-o pana la ultima picatura de semnificatii. Oare care este sensul vietii? Poate iubirea, dar atunci cand suferi din iubire, unde mai gasesti sensul? In care directie sa apuci? Ce inseamna drumul bun? Ce facem atunci cand simtim ca totul se naruie in jur si cand descoperim ca tot ceea ce am crezut cu ardoare e un inteles mult prea greu de descifrat? Luptam... dar eu nu am fost niciodata o luptatoare. De ce trebuie sa ma transform in ceva ce nu am fost niciodata? Pentru ca pur si simplu asta e menirea oamenilor, sa lupte, sa caute mereu raspunsuri la intrebarile vietii. Si ce ne asteapta la capatul milioanelor de intrebari la care asteptam mereu raspunsuri? Un alt raspuns mai limpede decat toate la un loc sau o alta intrebare. Ce e iubirea? La ce bun suferinta si asteptarea cand obosesti pe drum de atata cautare si sfarsesti in dezamagire?