De ce plangem uneori? De ce nu am face-o... lacrimile nu sunt un lux si nici o rusine. Sunt acolo ca sa fie date la iveala din cand in cand, in momentele cand sufletul a spus ce avea de spus si vine randul emotiilor sa fie descatusate. Cei ce nu plang niciodata au sufletul plin de lacrimi. In mine, in tine, in el inima canta si plange la fel. Nu te-mpiedica a varsa lacrimi, uneori durerea numai asa o poti infrange, sperand ceva in boaba ei de roua. Pentru orice inima infranta plansul e izbavire, o ultima inveselire pe care adesea durerea o canta. Plangem uneori trecutul in fiorul clipei pe care o rasuflam, plangem asteptand vesti de la noi insine, si ne oglindim in lacrimi sufletele ca sa ne vedem un pic mai fericiti. In fiecare suspin exista insa o raza de speranta...