Iubesc un trandafir. Şi îl iubesc aşa cum este el. Culoarea lui, parfumul, frunzele dar şi spinii. Îl dăruiesc aşa cum este, cu tot cu pământul în care s-a născut. Dacă îl tai, nu va rezista mai mult de şase zile. Cu rădăcinile, pământul umed, vasul frumos în care se află, chiar dacă trandafirul îşi va pierde petalele, vor înflori mereu alţii, la nesfârşit, atâta timp cât trandafirul se hrăneşte cu ploaie, soare, este îngrijit şi iubit de grădinar. Iar dacă ajungi să dai totul din tine, asta înseamnă iubire. Trandafirul este viaţa.

Iubim şi ne aşteptăm la rândul nostru să fim iubiţi. Dar dacă nu e aşa cum am vrea noi să fie? Atunci ce facem? O tranformăm în ură şi indiferenţă? Aruncăm trandafirul doar pentru că ne-am înţepat în spinii lui? Nu vom putea înţelege iubirea dacă nu înţelegem iubirea celui care a creat trandafirul. Eu te iubesc aşa cum eşti şi nu visez să fi altfel, aşa cum te-a modelat viaţa. Trebuie sa iubesti cu adevarat. Nu alege ceea ce îţi place şi ceea ce nu-ţi place. Iubeste pe cineva pentru ceea ce este. Vei vedea cum se va simţii iubit, înţeles, privit nu pentru ceea ce pare, ci pentru ceea ce este. Iubirea trezeşte iubirea. Cu cât inima ta arde mai tare, cu atât mai mult vei descoperi în ea faţa celuilalt. Şcoala iubirii este aici. Trebuie doar sa ne lăsăm învăţaţi de cel care ne iubeşte.