Noi încercăm să o contrazicem prin nepăsare, pesimism şi lipsă de încredere în
propria persoană.
O muzică tăcută ce ne învăluie fiinţa în fiecare secundă
alături de respiraţia care ne este dăruită fără să o cerem măcar. O şoaptă ce
greu o putem auzi în agitaţia minţii ce nu se potoleşte nici în somnul cel mai
profund!
Un tumult şi o cascadă ce ne împinge mereu spre un ţel care
nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată al nostru. Un marş neîncetat spre a ne
atinge propria umbră, spre îmbogaţirea altora care ştiu să aprecieze viaţa.
Un dar ce nu ştim să-l primim, iar el se îndreaptă spre cei
care sunt atenţi şi ştiu să-l aprecieze, căci, desigur există o artă a
primirii, aşa cum există o artă a dăruirii. Oricum, suntem profani şi ignoranţi
în ambele
Cu toate astea, viaţa este tot ce avem! Ne aparţine în
totalitate, până în momentul în care ea oboseşte să ni se tot dăruiască. Atunci
când nu mai este momentul potrivit nici măcar pentru un singur regret…!
O adiere de vânt ce nu vom putea s-o preţuim niciodată la
adevărata valoare. O nestemată pentru care merită să renunţăm la tot ce ne
aparţine.
Un diamant perfect şlefuit pe care-l punem mereu deoparte, fără să ştim să-i admirăm esenţa şi frumuseţea.
Un diamant perfect şlefuit pe care-l punem mereu deoparte, fără să ştim să-i admirăm esenţa şi frumuseţea.
Şi clipă de clipă, viaţa este tot ce avem! Unii încearcă
să-i prelungească existenţa oferind în schimb bancnote şi alte hârtii lipsite
de valoare, însă ea este un mister, nu un contract ce trebuie respectat.
Este o secundă ce cuprinde în ea însăşi eternitatea. Ea nu ştie să facă fapte şi acte de comerţ!
Este o secundă ce cuprinde în ea însăşi eternitatea. Ea nu ştie să facă fapte şi acte de comerţ!
Trăieşte-o şi atât!
Poate eşti flămând şi sărac, sau poate eşti sătul şi bogat.
Sunt atribute fără importanţă. Cândva, vom înţelege cu toţii şi fiecare în
parte că viaţa este tot ce avem!
desprerealitate.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu