Dragostea vine in timp...

Tanara fiind, vei iubi pe multi si vei suferi de la fiecare. Sau iti vei face singura probleme, ramanand langa oameni nepotriviti. Te vei da in spectacol si vei cauta sa prinzi o partida buna. Dragostea va fi…prea nebuna sau prea inconstienta. Vei gasi potrivit sa lasi si sa arunci, si la randul tau vei plange dupa cineva care te-a lasat si ti-a aruncat dragostea. Vei crede ca este normal, nu-i asa? Dar ce stii tu despre devotament si incredere cand esti tanar? Cel mai bun lucru pe care il faci atunci e sa gasesti omul care te va iubi exact asa cum esti. Frumoasa, nu prea frumoasa, trista, vesela…nebuna. Si la randul tau ai sa accepti un om exact asa cum este el.

Dragostea vine in timp…dragostea aia pe care o povestesc cuplurile ce implinesc 50 de ani impreuna. Dragostea responsabila, pe care incepi sa o simti abia dupa ce treci cu omul tau prin foc si apa, si ramai alaturi de el. Dragostea nu are atata nebunie, cat intelegere. Ceea ce traiesti la 15 ani se numeste aventura, si ceea ce traiesti pe la 30 de ani, experienta. Numai ca la 30 de ani este timpul sa aduni experienta asta. Cert e ca timpul le pune pe toate la locul lor. Si tot el iti schimba viziunea despre atitudine, implicare, iubire. Cu cat esti mai matur cu atat intelegi mai bine ca toate emotiile astea usuratice si de prost gust  se duc. Cu cat esti mai matur cu atat iti doresti mai mult, sa pui punct acestor spectacole goale…barbati de ocazie, si iti doresti tot mai mult sa ai o casa a ta si un om alaturi, care sa stie cat zahar sa-ti puna in ceasca de ceai.