Un copil la gradinita
incearca sa-si incalce cismulitele.Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutor
educatoarei.Cu tot trasul si impinsul,cismulitele nu voiau nicicum sa
intre.Pana a reusit totusi sa-l incalce,educatoarei i-a aparut broboane de
transpiratie pe frunte.De aceea,aproape ca i-au dat lacrimile,cand copilul i-a
zis:"-Doamna dar sunt puse invels..."intr-adevar erau pe picior
gresit.
Nu a fost cu nimic
mai usor sa-i scoata cismulitele, decat sa i le puna, totusi a reusit sa-si
pastreze calmul pana cand cismulitele erau iara incaltate,tot cu sudoare pe
frunte,dar de data acesta asa cum trebuia. Insa baiatul atunci a
zis:"Cismulitele astea nu sunt ale mele!!" In loc sa strige la el:De
ce nu mi-ai spus?"..educatoarea si-a muscat buza,si inca o data sa chinuit
sa-l descalte.
Cand s-a terminat
chinul descaltatului,baietelul i-a spus:
"-Sunt
cismulitele fratelui meu! Mama mi-a spus sa le incalt pe astea azi. Acum ea nu
mai stia ce sa faca...sa rada sau sa planga? A reusit totusi sa stranga
suficienta rabdare pentru a lupta cu cismulitele. Cand, in sfarsit, la
incaltat,inainte de a-l trimite afara la joaca,l-a intrebat:"-Si acum unde
iti sunt manusile?"Trebuie sa ti le pun in maini,ca sa poti pleca
afara!
Raspunsul:
-Le-am bagat in cismulite ca sa nu le pierd!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu