duminică, 5 septembrie 2010


Mi-as dori sa am puterea de a opri ceasornicul timpului la umbra clipei in care ti-am spus prima oara "te iubesc". In lumea muritorilor ce nu mai stiu si nu mai cred in iubire suntem doi copii mari, frumosi si nebuni... cei mai puternici muritori in fata vietii. Cu inima tremuranda mangai amintirea degetelor care-mi leagana sufletul si care si-au gasit caminul vesnic in causul palmei mele. Fata ta blanda si zambetul tau lin e incredintarea mea ca tu vei fi mereu langa mine. Eu te voi pastra in sufletul meu pana dincolo de iubire. Iti multumesc ca mi-ai aratat atat de frumos calea spre fericire, iti multumesc ca nu mi-ai dat drumul la mana atunci cand aveai mai multa nevoie de ea, iti multumesc ca ai venit sa-mi stergi lacrimile asa cum am visat de atatea ori. Si undeva, in viitor sau intr-o alta viata ne vom privi si vom stii ca puterea dragostei a invins zeii potrivnici... undeva, candva, odata ca niciodata, vom fi impreuna.