luni, 20 septembrie 2010


Mi-am amintit de pilda talanţilor în ziua în care îmi căutam talentul. Nu e greu de observat asemănarea fonetică talant-talent. 


Nimeni n-a venit pe această lume fără un ”talant” anume, dar câți dintre noi suntem conștienți de el? Nu mai știm dacă-l mai avem sau nu, pentru că l-am îngropat bine de tot, iar mulți dintre noi nici nu mai știu unde și de ce l-au îngropat. Însă n-avem nicio scuză… 

La naștere, fiecare copil vine înzestrat cu un dar. După ce începe să crească, lumea îi prezintă darurile ei ispititoare care sunt toate materiale și-l face să creadă că darul lui n-are valoare comparativ cu ce îi poate ea oferi. Omul se leapădă ușor de talantul lui pentru că unii i-au spus ca n-au nevoie de el și uită că nu întâmplător i s-a dat lui acel talant. 

Oare asta să fie toată povestea? Așa de scurtă și așa de tristă? 

Nu ai venit pe lumea asta ca să faci după cum ți se dictează, ai venit să creezi, să o recreezi. Tu deții libertatea asupra propriei tale ființe, nimeni nu-ți poate lua talantul decât dacă tu permiți acest lucru. 

Și atunci de ce să-l îngropi? În această pildă, observăm că stăpânul îi cere socoteală celui care, spre deosebire de ceilalți, nu s-a obosit să-și înmulțească talantul. 

Un talent nu ți se dă ca să-l păstrezi închis în cutia cu amintiri, talentul ți se dă ca să-l fructifici, să-i găsești utilitatea în viața ta și a altora. Și ce dacă alții nu cred în el? Oare ei trebuie să creadă? Ei nu știu ce se ascunde în tine, tu ești singurul care știe acest lucru. 

Dacă nu mai știi care e talentul tău, amintește-ți de copilăria ta…Ce joc îți făcea cea mai multă plăcere și cum te punea în valoare acel joc? Când suntem copii, totul e mai proaspăt în noi, iar limitările societății n-au apucat încă să ne atingă. 

Adevărata împlinire în această viață vine atunci când ai reușit să dai tot ce era mai valoros din tine și să creezi o valoare și mai mare. 

Fiecare are rolul lui, nimeni nu are un talent identic. Suntem cu toții muzicieni cu instrumente cu roluri diferite, care cântă Armonia într-o singură Orchestră cu un singur Dirijor. Și oare cum sună o partitură dacă unul din instrumente nu funcționează sau a ruginit? Acel instrument poate fi chiar al tău… racordează-l și repune-te pe portativ. 

Dacă crezi că ceilalți au vina lor pentru propriile instrumente care nu funcționează, fii tu cel care cântă cel mai bine și ceilalți vor cânta după tine. Tu ești cel mai bun în partitura ta, nu un simplu spectator la Concertul universului. 

Bucură-te și folosește-te de ceea ce ți s-a dat, nu tânji după ceea ce nu ai, în caz contrar vei pierde și puținul pe care-l mai ai: ”Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua.” 

Înmulțește-ți fiecare virtute, fiecare talent, altfel se vor stinge precum o specie pe cale de dispariție. Dacă l-ai îngropat, sapă! Redescoperă-l, dă jos noroiul de pe talantul tău, șlefuiește-l și va străluci în toată splendoarea sa. Nu e niciodată prea târziu să-ți înmulțești talantul de la Dumnezeu, nu uita că vei fi întrebat ce-ai făcut cu el…