Noi trăim încercând să ţinem lucrurile sub control. Facem asta de teamă să nu se dezintegreze mica realitate în care existăm. Aceasta frică este a egoului nostru şi consumă foarte multă energie. Astfel, de frică ajungem să ne izolăm în propria capsulă egotică ... o capsulă în interiorul căreia realitatea este incredibil de strâmtă şi împietrită.
Trăim o viaţă în care ratăm cu bună ştiinţă frumuseţea acestui fenomen pe care-l numim "VIATA"!
Când simţim nevoia de a fi vii în interior, simţim chemarea vieţii din interiorul nostru.
Nevoia de a fi vie în interior este nevoia de a-mi încredinţa viaţa Vieţii. Aceasta ar fi probabil dovadă supremă a credinţei mele în Dumnezeu.
N-are însă nimeni nevoie de dovezile mele.
Viaţa are nevoie doar să existe în curentul Vieţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu