Libertatea...

Discipolul merge la Invatator si-l intreaba :
- Cum pot obtine libertatea ? Elibereaza-ma !
Profesorul raspunde :
- Obtine-o singur ! Mergi si cauta unde este « eu-l » tau, mediteaza.
Dupa un timp, discipolul vine si spune :
- Eu nu sunt corpul meu, numai asta am gasit.
- Mergi si cauta mai departe, raspunde Invatatorul
Dupa un alt timp de meditatie :
- Eu nu sunt mintea mea, caci imi observ gandurile, deci ceea ce observ este diferit de observator
Invatatorul raspunde : 
- Esti foarte aproape de libertate, mai mediteaza
- Deci, eu nu sunt corpul meu, nu sunt mintea mea, trebuie sa fiu sufletul meu, Atman.
Dar meditand a inteles ca nu exista suflet, pentru ca acel suflet este informatia mentala – doctrine, cuvinte, filosofie. Deci, intr-o zi a venit alergand la Invatator :
- Eu nu sunt !
Invatatorul ii raspunse :
-Trebuie sa te mai invat acum metoda de a te elibera ?
Discipolul raspunse :
- Sunt liber pentru ca nu mai sunt ; nu ma mai simt constrans, sunt pretutindeni ca nimicul, ca vidul. Numai nimicul poate fi liber. Daca esti cineva vei fi constrans de altcineva. Daca « esti », esti sclav. Numai un spatiu gol poate fi liber, numai astfel, nimic nu te va constrange.

- Eu nu sunt ; nicaieri nu ma gasesc ! Aceasta este libertatea !