1 iunie

Creştem, credem că ne maturizăm şi ne grăbim să devenim serioşi, foarte ocupaţi, să ne cumpărăm ceas şi servietă diplomat. Pe lângă starea de minunare, inocenţă şi curiozitate, spiritul ludic şi inventiv, fericirea fără motiv, puritatea spiritului şi a minţii, umilinţa, recunoştinţa şi mulţumirea, un copil ne învaţă în primul rând, să iubim total şi să ne dăruim complet. Şi este uimitor că atunci când eram mici aşteptam cu nerăbdare momentul când vom creşte, iar ajunşi „mari”, ne este dor de copilărie, pentru că uităm să fim fericiţi, să ne bucurăm de viaţă, să fim spontani şi încrezători.

Când a început lumea? Astăzi dimineaţă!
De ce copacii sunt verzi? Ca să ne reamintească că totul este posibil!
Ce sunt baloanele de săpun? Sunt pistruii îngeraşilor!
Ce este bătaia inimii? Bătaia inimii este ecoul dorului de Dumnezeu!
Ce este o stea? Când vezi o stea înseamnă că Dumnezeu îţi face cu ochiul!
Ce este un curcubeu? Un curcubeu este zâmbetul lui Dumnezeu!
Ce vezi când te uiţi la cer? Îl văd pe Dumnezeu!

În loc de concluzie… 

Ce înseamnă să fii copil? 

Înseamnă să crezi în iubire, în frumuseţe, să ai credinţă. Înseamnă să fii atât de mic încât spiriduşii să ajungă să-ţi şoptească la ureche, înseamnă să fii plin de imaginaţie, să fii capabil să transformi lucruri şi fiinţe, să faci tot ce vrei din nimic, căci orice copil are o zână bună în sufleţelul său.