Maestrul si Lumina – metafora terapeutica

“Într-o seară maestrul se adună cu discipolii şi le ceru să facă un foc ca să stea de vorbă împreună.

- Călătoria spirituală e ca un foc care arde în faţa noastră, spuse. Un om care vrea să aprindă focul trebuie să suporte fumul care-i îngreunează respiraţia şi-l face să lăcrimeze. Aşa e redescoperită credinţa lui. 

Oricum, odată ce focul a fost aprins din nou, fumul dispare, iar flăcările luminează toate lucrurile din jurul lor – dîndu-le căldură şi linişte.
- Dar dacă altcineva aprinde focul pentru el? întrebă unul din discipoli. Şi dacă cineva ne ajută să evităm fumul?
- Dacă cineva face asta, este un fals maestru. 

Un Maestru este în stare să ducă focul oriunde doreşte şi să-l stingă de cîte ori are chef. 

…Şi, din moment ce nu a învăţat pe nimeni să aprindă focul, e ca şi cum i-ar lasă pe toţi în întuneric.”

Paulo Coelho – Maktub

Ce inseamna o prietenie? Sa poti vorbi deschis? Sa stii sa asculti? Sa iti imprumuti si ultima sansa? Cand incepe o prietenie si cat dureaza ea? Intrebari la care doar tu poti raspunde... ei sunt acolo unde tu nici nu ai curajul sa privesti. Prietenii sunt asemeni unor ingeri care atunci cand pasim ne ridica sufletele din colbul vietii si ne ajuta sa deschidem larg aripile. Ei sunt cei care atunci cand aripile ne sunt frante ne ajuta sa invatam din nou zborul. Prietenii nu sunt intotdeauna la capatul atingerii noastre dar sufletul ne arata ca ne tin intotdeauna de mana.E timpul prieteniei, e timpul zambetelor , al miracolului … sunteti seninul cerului sufletului meu, voi prietenii , muguri de lumina …

Magia Noptii de Sanziene

Sarbatoarea de Sanziene (24 Iunie) este si o sarbatoare a dragostei, solara si lunara in acelasi timp. Diverse ritualuri au loc atat in zori, cat si in plina zi, sub lumina si focul astrului datator de viata, cat si pe inserate si in taina noptii, sub lumina clara a lunii. Atunci, la solstitiu, soarele danseaza pe cer, iar jos, pe pamint se naste un alt dans: dansul Sanzienilor. 

Noaptea de Sanziene este o noapte magica, un moment de liniste, de echilibru, in care se spune ca se deschid portile cerului („pentru cei care ştiu să le privească” – Mircea Eliade). 

Se spune ca mai ales in aceasta noapte (23-24 iunie, noaptea premergatoare zilei Sfantului Ioan Botezatorul) cei norocosi pot intalni Sanzienele.

Numite in traditia populara si Frumoasele, Maiastrele, Sanzienele sau Sanzaienele sunt fiinte ireale, fantastice, fapturi luminoase din aer, albe, frumoase, binefacatoare, care au numai insusiri bune. Fuioare usoare de vant in timpul zilei, noaptea se transforma in zane cu parul galben si rochii albe de abur, ce danseaza hore ametitoare prin gradini, mutandu-se dintr-un loc intr-altul, cantand in aer cu glasuri nemaiauzit de armonioase. Sunt entitati ale aerului, transparente, pure si nobile, foarte greu de perceput data fiind natura lor instabila, fluida, predispusa la miscari foarte rapide. 

Foarte puţini dintre noi ştim câte ceva despre Noaptea de Sânziene, o noapte cu virtuti magice, în care minunile sunt posibile, iar barierele dintre lumea de dincolo şi lumea reală cad. 

… Iar daca Cerurile se deschid in aceasta noapte, sa ne deschidem si noi – mai mult ca oricand – sufletele spre Credinta, Rugaciune si multa Iubire!

Om Namah Shivaya - Music for a Peaceful Planet

Se spune că într-o zi, Dumnezeu cheamă la el un înger şi îi cere să meargă pe Pământ, să vadă ce fac oamenii.

După trei zile îngerul se întoarce şi povesteşte: că oamenii sunt buni, se roagă, se ajută între ei, îşi cresc copii cu mare drag, îşi ajută părinţii, etc.


Dumnezeu îi spune că are dreptate şi cheamă la EL un alt înger, pe care îl trimite pe Pământ.
După alte trei zile se întoarce şi cel de-al doilea înger şi povesteşte ce a văzut: că oamenii sunt răi, se bat şi se omoară între ei pentru bani, se urăsc, îl blamează pe Dumnezeu, că totul este un haos! Dumnezeu îi spune că are dreptate.

Sfinţii care stăteau lângă Dumnezeu întreabă nedumeriţi:
Cum? Amândoi îngerii au dreptate ?

Dumnezeu atunci le explică:
Da, amândoi au dreptate pentru că fiecare a văzut în oameni ceea el a vrut să vadă!

Dor 

Mi-e dor sa mananc cirese si sa trag la tinta cu samburii. Mi-e dor sa fiu din nou copil, sa nu-mi pese de oameni mari, de reguli si conveniente, sa pot alerga in voie, sa umblu desculta prin balti dupa ploi scurte de vara, sa cant pe strazi, sa rad in hohote. Mi-e dor sa fiu hoinar, dezinhibat si dezbracat de orice compromis sau concesie, artificial impuse de o lume in destramare.

As vrea sa am puterea soarelui de a zambi, curajul de a fugi desculta prin ploaia de vara si din tot restul vietii. Nu ma grabi viata, mai lasa-ma sa ma bucur de fulgii de ploaie, de stropii de zapada, de mangaierea soarelui. Lasa-ma sa pot sa mai rad de tot ce nu mi s-a intamplat inca, nu-mi maturiza zambetul, caci in lipsa lui nu mai sunt Eu. Nu ma mai lasa sa ma intristez si nu mai turna... daca poti... nisip in clepsidra ta. Lasa-ma sa mai sper ca iubirea ne apartine pana la ultima suflare, noua celor care mai credem inca, in zbor.

TARG...

Odată zânele au făcut pe vârful unui deal un târg minunat, care era deschis numai noaptea la lumina lunii. [...]

Într-o seară, o fată se întorcea acasă de la oraş şi, ca să scurteze drumul, o luă pe cărarea ce trecea peste câmpii. [...] Ajunse în marginea satului. Luna lumina colina. Aici zânele îşi aşezau, după răsăritul lunii, tarabele pline de tot felul de minunăţii.
Fata se sperie când văzu toate acele bogăţii, dar zânele o chemară să-i arate comorile lor.
-Cumpără, cumpără, ziceau toate într-un glas, arătându-i pietrele scumpe şi ţesăturile strălucitoare. 
- Iertaţi-mă, frumoase vânzătoare, dar ca să pot cumpăra aceste lucruri mi-ar trebui o avere.
- Noi îţi vom cere o plată mică. Câte un fir de păr pentru fiecare lucru.
Fata crezu că zânele îşi bat joc de ea, dar ele stăruiau să o îndemne să cumpere.
Nici nu-i venea să creadă! Un fir de păr pentru orice lucru!
Imediat începu să se plimbe prin piaţă ca să vadă ce i-ar plăcea. Cu cât cumpăra mai mult, cu atât dorea mai mult. După inele şi-a luat brăţări, apoi mărgele şi multe altele.
Şi plătea, plătea mereu, fără să bage de seamă că părul i se rărise de tot.

Deodată dete un ţipăt, căci ducându-şi mâna la cap simţi că nu mai avea niciun fir de păr. Era prea târziu! Cel din urmă fir de păr îl dăduse pentru un pieptene cu diamante.[...]

(*** Poveşti. Târgul zânelor)

Mereu mi-a fost teama sa nu dezamagesc. Mereu mi-am spus ca nu am decat o viata de trait, dar mi-a fost frica sa-mi iau viata in maini. Curajul este o lectie grea a vietii... Curajul este o frică ce şi-a spus rugăciunile.

Am fugit intotdeauna de sentimente intense, nu stiu de ce ma tem... ma alimentez cu sperante si apoi fug de ele. Avem milioane de motive pentru care sa varsam o lacrima iar noi le alegem pe cele mai marunte. Poate ca viata noastra e facuta din lucruri mici puse cap la cap sau imprastiate. O lacrima aluneca pe obraz si pare sa devina regina vietii mele. Plang...

Unde am ascuns oare timpul? Unde s-a dus cu toate ritmurile si sensurile sale? Incotro ne indreptam acum, fara timp... l-am ascuns oare in inimile noastre? Ne-am oprit in batalia cu timpul, fiindca nu-l mai gasim. Mi-as dori ca timpul sa nu mai cunoasca secunde, clipe, ani... sa ramana vesnic in inimile noastre. Eu voi fi alaturi de tine, iti voi asculta inima batand, o voi simti prin inima mea, iar timpul va porni din nou... in inimile noastre.

Am auzit o parabolă străveche din Tibet, că la începutul timpului inima se afla chiar la mijlocul trupului. Însă din cauză că a fost tot timpul împinsă la o parte, dată la o parte din cale, acum nu se mai poate afla în mijlocul trupului. Acum, sărmana, stă pe marginea drumului: " Dacă într-o zi vei avea nevoie de mine, sunt aici." - însă nu primeşte hrană, nu este încurajată. În schimb, se alege cu tot felul de acuzaţii.

Dacă faci ceva şi spui: " Am făcut-o pentru că aşa am simţit", toată lumea o să râdă: "Ai simţit ? Ţi-ai pierdut minţile ? Foloseşte-ţi raţiunea, logica, atunci când faci ceva. Simţul nu este un motiv ca să faci ceva."

Chiar dacă te îndrăgosteşti, trebuie să găseşti motive pentru care te-ai îndrăgostit - deoarece femeia are un nas frumos, ochii ei au profunzime, corpul este bine proporţionat. Acestea nu sunt motive. Nu ai adunat niciodată aceste motive cu calculatorul, ca să afli că această femeie pare să fie demnă să te îndrăgosteşti de ea: "Îndrăgosteşte-te de această femeie - nasul de lungimea potrivită, părul de culoarea potrivită, corpul de proporţii potrivite. Ce mai vrei ?".

Însă nu acesta este felul în care cineva se îndrăgosteşte. Te îndrăgosteşti. Apoi, doar ca să le dai satisfacţie idioţilor din jurul tău, că nu eşti nebun, ai calculat totul şi abia după aceea ai făcut pasul. Este un pas calculat, raţional, logic.
Nimeni nu aude inima.
Şi mintea este atât de guralivă, tot timpul sporovăieşte - taca-taca, taca-taca - încât, chiar dacă inima spune ceva câteodată, nu o auzi nicicând. Nu ai cum să o auzi. Babilonia din capul tău se aude atât de tare, încât este imposbil, absolu imposibil ca inima să se facă auzită.
Încetul cu încetul, inima încetează să mai spună ceva.
Rămânând neauzită de atâtea ori, ignorată de atâtea ori, rămâne tăcută.

Dragostea este suficientă prin ea însăşi, dacă dragostea ta nu este cea obişnuită, biologică, instinctivă. Dacă nu face parte din ego-ul tău, dacă nu este o tentativă de putere de a domina pe cineva - dacă dragostea ta este doar bucurie pură, bucurie legată de fiinţa celuilalt, fără niciun fel de motiv, o bucurie absolută - receptivitatea va urma această dragostea pură exact ca o umbră.

Iubite...hai sa ne certam...

*****pentru cea mai reusita poezie de dragoste - ca mai apoi sa le recitam cu voce tare, pe rand, de la balcon,vecinilor din bloc, chiar de e miezul noptii..
*****pentru sortul de bucatarie..pt ca mai apoi sa chemam prietenii care sa fie juriul mancarurilor gatite..
*****pentru pensoanele de acuarele colorate - si s-o sfarsim pictati de sus si pana jooos!.. impreuna, in fata oglinzii, prapadindu-ne de ras..
*****pentru cine sa fie deasupra..si sa avem fiecare sanse egale de a ne dovedi punctele de vedere..:)
*****pentru cine se va trezi dimineata urmatoare rasfatat cu masaaaj, sarutari si mic dejun la pat..
*****pentru telecomanda de la dvd-player - si sa cantam mai apoi impreuna cantecul nostru favorit-it must be a duo..:)
*****pentru ceea ce ne framanta in legatura cu celalalt - iar"adevar sau provocare" sa fie o alternativa haioasa si curajoasa de rezolvare a framantarilor..

*****pentru o cearta mai veche..:)..(culmea culmilor!:)..una care fusese inregistrata audio sau video, fara sa stii sau fara sa stiu - si sa ne amuzam impreuna de cum au evoluat lucrurile intre timp, de cat de frumos s-au rezolvat intre timp neintelegerile prin puterea iubirii, de cat patos puneam si de cum gesticulam noi atunci...

Iubitul meu, astept si sugestiile tale..nu ma pricep la cuvinte,dar as vrea sa aduc iubirea si ceea simt pentru tine in fiecare neintelegere dintre noi.

Sunt pentru TRIUMFUL IUBIRII !

Pana la adanci batraneti..si chiar ..dincolo de TIMP!

Articol preluat de pe http://arta-feminitatii.blogspot.com/

Ne dorim uneori, ca cineva, să ne întindă o mână şi cu zâmbetul pe faţă să ne spună : "Ia-mă de mână te rog şi nu îţi fie frică, te voi însoţi când vei avea probleme, voi plânge când tu plangi, voi fi fericit dacă tu eşti fericită; voi suferi dacă vei suferi şi să ştii că întotdeauna, voi fi lângă tine pe drumul vieţii, să te ajut, întotdeauna voi avea grijă să nu cazi, ca să nu te răneşti". Sunt persoane datorită cărora zâmbim “azi”pentru că “ieri” ne-au şters lacrimile … sunt persoane de care ne va fi dor, pentru că viaţa îi poate duce departe… sunt persoane care merită mai mult decât un mulţumesc, pentru că se implică… sunt persoane care vor să ne asculte, pentru că le pasă cu adevărat… sunt persoane cu o inimă mare, pentru că au atâtea de oferit cu drag… sunt persoane a căror urmă nu se va şterge din viaţa nostră, pentru că ne-au schimbat existenţa... sunt oamenii pe care ii iubesc.

Reguli simple pentru viata

In primul rand,o să primeşti un corp .S-ar putea să-ţi placă, s-ar putea sa nu,dar e al tău şi va trebui să-l păstrezi până la sfârşit.Pretuieste-l si ingrijeste-l si bucura-te de tot ceea ce are de oferit. 

Vei învăţa multe lucruri.Eşti înscrisa cu normă întreagă,la o şcoală informală numită “VIATA”.Aici nu sunt greşeli, doar lecţii.Creşterea e un proces definit de incercări, erori, reusite şi experimente.Experimentele eşuate fac şi ele parte din acest proces,la fel ca şi cele care în cele din urma dau rezultate.

ATENTIE! Lecţiile se repetă până le vei învăţa!O lecţie îţi va fi prezentată în diverse feluri,pana cand o vei intelege.Când ai învăţat-o, poţi trece la lecţia următoare.Lecţiile nu se termină niciodată.Nu există nicio parte a vieţii care să nu conţină lecţiile sale.Atâta timp cât eşti vie, vor mai fi lecţii de învăţat.

Ceilalţi oameni sunt o oglindă a ta.Nu poţi aprecia sau dezaproba ceva la o persoană, decât dacă e ceva ce îţi place sau urăşti la tine însaţi.Ce vei reuşi să faci cu viaţa ta depinde doar de tine. Ai primit la nastere toate uneltele şi resursele de care ai nevoie.Tu hotărăşti ce vei face cu ele. Alegerea îţi aparţine.

Viaţa e o călătorie a Cunoaşterii de sine.

Un amalgam de culori e viata noastra... O clipa portocalie a trecut si a fost inlocuita de una neagra, dar o clipa albastra o va urma pe aceasta... sufletul meu e rosu. Curcubeul existentei noastre domneste in intunericul tacerii. De ce sa taci cand poti vorbi? De ce sa plangi cand poti rade? De ce sa suferi cand iti poti umple viata de culori vii? Mai bine luam toate culorile lumii si le intindem de-a lungul vietii noastre. Curcubeul existentei noastre domneste in intunericul tacerii numai daca noi il lasam.

1 iunie

Creştem, credem că ne maturizăm şi ne grăbim să devenim serioşi, foarte ocupaţi, să ne cumpărăm ceas şi servietă diplomat. Pe lângă starea de minunare, inocenţă şi curiozitate, spiritul ludic şi inventiv, fericirea fără motiv, puritatea spiritului şi a minţii, umilinţa, recunoştinţa şi mulţumirea, un copil ne învaţă în primul rând, să iubim total şi să ne dăruim complet. Şi este uimitor că atunci când eram mici aşteptam cu nerăbdare momentul când vom creşte, iar ajunşi „mari”, ne este dor de copilărie, pentru că uităm să fim fericiţi, să ne bucurăm de viaţă, să fim spontani şi încrezători.

Când a început lumea? Astăzi dimineaţă!
De ce copacii sunt verzi? Ca să ne reamintească că totul este posibil!
Ce sunt baloanele de săpun? Sunt pistruii îngeraşilor!
Ce este bătaia inimii? Bătaia inimii este ecoul dorului de Dumnezeu!
Ce este o stea? Când vezi o stea înseamnă că Dumnezeu îţi face cu ochiul!
Ce este un curcubeu? Un curcubeu este zâmbetul lui Dumnezeu!
Ce vezi când te uiţi la cer? Îl văd pe Dumnezeu!

În loc de concluzie… 

Ce înseamnă să fii copil? 

Înseamnă să crezi în iubire, în frumuseţe, să ai credinţă. Înseamnă să fii atât de mic încât spiriduşii să ajungă să-ţi şoptească la ureche, înseamnă să fii plin de imaginaţie, să fii capabil să transformi lucruri şi fiinţe, să faci tot ce vrei din nimic, căci orice copil are o zână bună în sufleţelul său.

 

Acum stiu, am aflat si eu...


"Cand un om reuseste sa faca ceva ce i-a solicitat mult efort, in el incepe sa lucreze trufia. Cel ce slabeste, se uita cu dispret la grasi, iar cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul dispretuitor cind altul se balaceste, inca, in viciul sau. Daca unul isi reprima cu sarg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte! Ceea ce reusim, ne poate spurca mai ceva decit pacatul insusi. Ceea ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera incit ne umple sufletul de venin.


Banii care vin spre noi ne pot face aroganti si zgarciti, cum succesul ne poate rasturna in abisul infricosator al patimilor sufletesti. Drumul catre iubire se ingusteaza cind ne uitam spre ceilalti de la inaltimea vulturilor aflati in zbor. Blandetea inimii se usuca pe vrejii de dispret, de ura si de trufie, daca sufletul nu este pregatit sa primeasca reusita sa cu modestia si gratia unei flori. Tot ce reusim pentru noi si ne aduce energie este menit a se intoarce catre aceia ce se zbat, inca, in suferinta si-n pacat.


Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur.


Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o sa viseze mancaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca, in ziua urmatoare, inebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbinzii trufase asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia ramine trufie, iar sentimentul frustrarii o confirma.


Daca ai reusit in viata, nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii. Reusita este energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramine nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean. Ingamfarea si trufia reusitei te coboara, incetul cu incetul de pe soclul tau, caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor.


Slabeste, bucura-te si taci! Lasa-te de fumat, bucura-te si taci! Curata ograda ta, bucura-te de curatenie si lasa gunoiul vecinului acolo unde vecinul insusi l-a pus. Caci intre vecin si gunoiul din curte exista o relatie ascunsa, niste emotii pe care nu le cunosti, sentimente pe care nu le vei banui vreodata si cauze ce vor ramine , poate, pentru totdeauna ascunse mintii si inimii tale.


Intre omul gras si grasimea sa exista o relatie ascunsa. O intelegere. Un secret. Un sentiment neinteles. O emotie neconsumata. O dragoste respinsa. Grasimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Si, in viata noastra nu exista profesori mai severi decit viciile si incapacitatile noastre.


Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu... "


Nicolae Steinhardt