Avem nevoie de prieteni la fel cum avem nevoie de aer, de ploaie, de soare. Avem nevoie de ei la maturitate la fel de mult cum avem si la tinerete. Avem nevoie sa ne racorim sufletul, sa-l incalzim atunci cand ii este frig, alaturi de oameni noi. Dorinta de comunicare, clipe scurte de confesiune... cateva lacrimi in coltul ochilor. De pe urma lor nu devenim nici mai frumosi , nici mai urati, nici mai bogati, nici mai saraci. Putini sunt cei care mai cred in prieteniile adevarate, flori rare pe care le agatam in piept o data in viata si le culegem pentru tot restul vietii. Prietenia este insa sublima pentru ca in ciuda furtunilor din viata noastra prin ea ne daruim, cu funda reala de sinceritate, cu inima larg deschisa. Daca vreti sa fiti langa mine, lasati-mi umarul vostru sa ma sprijin, intr-o lume a prieteniei in stare pura, intr-un bland angajament al inimii.