Fugim...

Fugim dupa ceva sigur, comfortabil, linistitor...ceva care sa ne asigure (de ceea ce noi, evident, nu suntem siguri). Fugim dupa liniste, dupa ceva al nostru, dupa ceva stabil, pe care sa il legam strans, sa il "punem bine", sa-l stapanim si sa ne ancoram si noi in el..
Fugim, dar linistea nu se gaseste in fuga, bucuria nu poarta lanturi si alergand.. pierdem Frumusetea, incantarea, sensul si savoarea vietii noastre, minunea ca suntem si ca toate lucrurile sunt.

Cand te-ai bucurat ultima data de toate aceste lucruri simple?

Cautam cu disperare ceva (sau pe cineva) in care sa ne oglindim, care sa ne confirme, nici noi nu stim.. ce?.. ca suntem.. cum?..
Cand de fapt.. chiar SUNTEM!.. si uitam, atunci cand in graba si disperarea noastra spargem chiar noi oglinzile din jurul nostru,(ce sunt peste tot)..nemultumiti..uitam ca noi..
Chiar Suntem.

Suntem si avem o inima si un suflet plin de nazuinte care ne arata calea la sigur ;) trebuie doar sa ascultam, sa ne urmam sufletul.
Si doar pentu ca ne astupam urechile sufletului alergand in cerc, prea grabiti, prea agitati si tematori, printre oglinzi sparte in care nu vrem sa privim decat daca ne arata ceea ce vrem noi, ceea ce "credem" ca avem nevoie --- ne simtim din ce in ce mai siguri ca suntem nesiguri, ca viata e haos, ca dorurile din suflet trebuiesc tintuite bine sub capac si facute sa taca..pentru ca noi trebuie sa alergam, sa luptam, sa obtinem, sa ne julim coatele si genunchii cautand si ne simtim pierduti, sperand la ceva care SA NE DEA.
Sa ne dea siguranta.
Hmmm...


NIMIC NU E SIGUR...dar!...
cu siguanta :)
EXISTA UN MARE DAR PENTRU NOI IN TOT.

Rene Aubry - Night Run