Trezirea impreuna

Cand doi oameni se dedica unei relatii spirituale, ei cad de acord sa se ajute unul pe celalalt sa devina constienti de tiparele auto-tradarii. Intentia lor nu este sa-si inabuse sentimentele negative, ci sa creeze suficienta siguranta in cadrul relatiilor, pentru ca sentimentele negative sa poata iesi la suprafata si tiparele autotradarii sa poata fi revelate. Compania spirituala inseamna nu numai a impartasi un scop comun si o orientare in viata, ci si un legamant reciproc si plin de curaj de a-si asuma responsabilitatea si de a elimina acuzele. Fiecare persoana se afla aici pentru a-si ajuta partenerul sa inceteze de a mai proiecta, sa inceteze de a mai face pe victima, sa inceteze de a mai gasi probleme in afara lui insusi.

Nu face acest lucru tinandu-i conferinte, ci creand un spatiu sigur si plin de compasiune, in care celalalt poate sa stea fata in fata cu el insusi. Acolo unde acesta ar putea vedea un dusman, celalalt nu vine alaturi de el. Refuza sa intre in jocul cu tapul ispasitor, acuzele si atacul. Dar el poate iubi. Poate accepta modul in care simte celalalt, li poate valida sentimentele si, cu blandete, il poale incuraja sa gaseasca, in pro­pria inima, calea spre pace.

Chiar daca il vede pe celalalt cum creeaza proiectii, nu incerca sa-l indrepte, deoarece aceasta ar insemna sa i se alature in minciuna.
Ramane, pur si simplu, constient de cine este celalalt cu adevarat. si, astfel, il aduce - cu blandete si fara vorbe - inapoi spre el insusi.

Dar, mai presus de orice, sta doar si asculta. Nu este de acord cu ceea ce spune celalalt si nici nu contrazice; stie ca parerile lui nu
inseamna nimic si ca ele n-ar face altceva decat sa-l indeparteze pe celalalt din procesul sau. Asculta doar, cu multa atentie si compasiune. Asculta fara sa judece sau - daca descopera ca judeca - devine constient de propriile sale judecati si sta iarasi si asculta. Asculta cu o inima deschisa si cu o minte deschisa. Iar atitudinea sa de a asculta devine un stalp de sprijin pentru adevar. Cu cat asculta mai mult fara sa judece, cu atat calatoria plina de acuze al celuilalt incetineste. Treptat, folosind cararea iubirii sale, celalalt se intoarce la el insusi. Acesta este darul pe care partenerul spiritual il ofera celuilalt partener. Aceasta este perla de maxima valoare.

Cand fiecare poate sa-i dea celuilalt darul acceptarii si iubirii neconditionate - extinzand acest dar, pentru a include pe toata lumea, nu
vor mai exista proiectie, acuze si atac. Nu vor mai exista subiecte, asupra carora acestea sa se indrepte. Nu vor mai exista victime, sau tortionari.

Vor exista doar parteneri egali, in dansul vietii. Inimile se vor deschide. La inceput putin - dar apoi atat de mult. incat vor putea inghiti intreg universul manifestat. Si, intr-adevar, o vor si face, intr-o zi.

Cand toti cei care se percep, pe ei insisi, ca fiind nevrednici si neintregi, vor deveni intregi, si sfinti, nu va mai exista perceperea separarii de sursa iubirii. Fiecare dintre noi va fi o raza stralucitoare de lumina, care va radia din centrul inimii, ajungand peste tot, in intreaga eternitate, dizolvand separarea si pacatul, botezand vinovatia, in raul propriei frici si intampinandu-l pe fiecare cu buchete de flori, atunci cand iese din ape, inocent, si liber.

Acestea sunt darurile pe care le avem de oferit unul altuia, atunci cand jocul abuzului se incheie. Si el se incheie, in orice moment, in care ne amintim cine suntem, si cine este, cu adevarat, semenul nostru.

Paul Ferrini