duminică, 31 iulie 2011




Ce poti invata despre viata de la un om care atunci cand a murit detinea mai putin de 10 obiecte? Si nu, nu erau vila de lux, elicopter sau masina. Avea hainele de pe el, un ceas, un bol in care manca, o pereche de sandale…lucruri de genul asta, mici si neinsemnate. Nu avea nici macar o casuta a lui.
Si cu toate astea un om fara posesiuni materiale care provenea totusi dintr-o clasa sociala bogata a reusit sa inspire intreaga Indie, sa declanseze lupta pentru independenta in mod pasnic, non-violent si sa motiveze multimi intregi de oameni.
 

1. Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume.
De departe cea mai cunsocuta replica a lui Gandhi, astazi mii de oameni o repeta mecanic in diverse situatii si probleme fara sa aprofundeze putin ideea din spatele ei.
Poti sa te plangi cat vrei de oamenii din jurul tau, de politicieni, de societate, de conditiile de viata, de trafic, de lipsa autostrazilor, de lipsa banilor, de ipocrizia celor pe care ii intalnesti…etc.
In realitate nu poti schimba nimic la ceilalti, singurul moment cand esti in control este cand decizi sa te schimbi pe tine. Nu e nimeni de vina pentru ca viata ta e naspa, tu esti singurul care poate sa incerce sa faca o schimbare. Deciziile tale sunt cele care te-au adus in momentul in care esti acum si tot deciziile pe care le iei te pot ajuta sa schimbi ceva.
Daca vrei ca oamenii sa fie mai optimisti, mai muncitori, mai entuziasti, mai implicati, fii tu insuti mai optimist, mai entuziast, mai implicat, mai muncitor.


2. Iarta. Detaseaza-te.
Cunosc oameni care nu pot ierta faptul ca au fost mintiti sau inselati nici dupa ce au trecut zece ani sau mai mult. Sau persoane care pot purta ura pe cineva ani intregi pentru ca au fost dati afara, inlocuiti sau chiar pentru ca vecinul de deasupra avea copii mici care plangeau noaptea acum 8 ani. Daca vrei o modalitate rapida de a te imbolnavi de ulcer atunci fa asta: data viitoare cand te enerveaza cineva noteaza-ti pe hartie si tine ura aia in tine cat poti de mult. Las-o sa te macine si sa te manance pe dinauntru pana ramai un om fara pic de suflet si compasiune care isi ia medicamentele dimineata la pranz si seara si se plange ca totul pe lume ii sta impotriva.


3. Daca nu faci primul pas, continui sa stai pe loc oricat de geniala e ideea ta.
stiti care a fost momentul in care Gandhi a declansat implicarea maselor populare pentru cauza lui? Atunci cand s-a intors din Africa de Sud unde practicase cu succes dreptul si a inceput sa spuna ca simplitatea este modul de viata care ii va elibera pe indieni de sub jugul britanicilor.
Majoritatea indienilor cumparau haine facute in fabricile britanice. Gandhi a trecut de la vorbe la fapte si a renuntat la hainele occidentale facute de englezi pentru a purta haine facute de indieni in casa din panza simpla. O multime de oameni au inceput sa-I urmeze exemplul.
Poate ti-a venit o idee geniala pentru o afacere sau vrei sa te arunci intr-un proiect nebunesc care e deocamdata la stadiul de idee. Pana nu faci primul pas…vei fi tot pe loc.


4. Traieste azi ca si cum ai muri maine. Invata azi ca si cum ai trai vesnic.
Datorita seminariilor si workshopurilor pe care le tin am intalnit in ultimii ani foarte multi oameni care doreau sa schimbe ceva in viata lor pentru ca erau nefericiti. Doua subiecte apareau mereu in discutiile cu ei: ori aveau probleme legate de relatii ori simteau ca se plafoneaza.
Fiecare moment pe care il traiesti azi nu se mai intoarce. Inchizi ochii si cand ii deschizi parca au trecut zece ani. Anul asta fac 10 ani de cand am terminat liceul. Parca a fost o fractiune de secunda. Ce-mi aduc aminte cel mai mult din acesti zece ani?
Sunt momentele in care am fost foarte fericit sau momentele in care am suferit foarte mult.
Amintirile care iti definesc viata sunt momentele in care ai fost prezent si ai trait experienta in care erai cu fiecare fibra a corpului tau. Poate e momentul cand te-ai angajat prima oara si te-ai simtit pe picioarele tale. Poate e momentul in care ai iubit cum nu iubisei niciodata pana atunci si pretuiai fiecare secunda petrecuta cu persoana cu care erai. Poate e momentul cand cineva drag a plecat de langa tine si ai simtit ca se rupe ceva din tine. Sunt momentele in care trupul si sufletul tau erau acolo, prezente, fara sa fii distras de nimic altceva.
Acestea sunt momentele de care iti aduci aminte.
Gandeste-te la momentele pe care le ai acum. La experientele pe care le traiesti acum. Tindem sa pierdem momentele frumoase care trec pe langa noi pentru ca ne verificam prea des profilul de facebook sau jucam Farmville, sau nu simtim omul de langa noi.
Daca te bucuri, razi cu gura pana la urechi!
Daca suferi, plangi!
Daca esti fericit si simti ca iti vine sa imbratisezi oamenii pe strada…pentru numele lui Dumnezeu, fa asta.
Apoi in momentele cand te relaxezi…invata cat mai mult. Daca simti ca te plafonezi nu e pentru ca seful nu observa ce om bun si profesionist esti tu ci pentru ca tu nu-ti dai silinta sa te dezvolti si sa devii mai bun. Lasa scuzele si invata ceva nou incepand de azi.


5. Satisfactia vine din efort nu din atingerea scopului.
Cei mai nefericiti oameni pe care i-am intalnit erau paradoxal oameni care aveau tot ce le trebuia, castigau mii de euro lunar si erau invidiati de prieteni. Erau oameni dedicati carierei si care atunci cand isi puneau ceva ceva in minte nu se lasau pana nu aveau lucrul respectiv.
Cred ca cea mai mare minciuna in filozofia societatii noastre se rezuma la o singura propozitie:
“"Cand o sa am tot ce vreau o sa fiu fericit”
Lucrurile pentru care lupti, casa, masina, cont baban in banca, recunoastere sociala, toate sunt importante. Te ajuta sa ai o viata mai usoara si sa rezolvi problemele care apar mai rapid. Dar fa din toate astea un scop si tocmai ai sarit intr-un lac plin de oameni nefericiti si neimpliniti.
Sunt doua lucruri care imi plac la nebunie: imi place sa urc pe munte si imi place sa castig. Nu suport sa ies pe locul doi si apropiatii stiu cum ma enervez cand pierd la vreun joc.
De-asta o sa intelegi de ce eu foarte mult timp cand mergeam la munte niciodata nu reuseam sa ma distrez sau sa ma simt bine. Stii cum era vacanta mea? Cam asa:
Ok, pe ce varf vrem sa ajungem? Pe varful cutare..Aha…traseul se face in mod normal in 7 ore. Facem pariu ca reusim sa il facem in 4 ore? HAI. TOATA LUMEA DUPA MINE. Apoi alergam la propriu pe munte cu singurul scop de a ajunge primul in varf si de a bate recorduri de timp idioate. Si cand ajungeam in varf imi dadeam seama ca nu apucasem sa ma uit in stanga sau in dreapta la minunatiile salbaticiei si la frumusetile care erau la doi pasi de mine. Eram atat de absorbit sa ajung in varf incat am pierdut frumusetea drumului.
Viata e la fel. Alergi dupa un job mai bun, dupa o cariera mai banoasa, dupa un partener mai bogat, mai destept, mai frumos si in tot timpul asta pierzi o multime de lucruri frumoase care sunt la doi pasi de tine.
Oare vreau eu acum sa iti spuns a renunti la haine, mancare, posesiuni materiale si sa te duci sa traiesti in salbaticie ca sa fii un om mai bun?
Nu, nicidecum.
Cum ar fi insa daca ai trai fiecare zi ca si cum tot ce ti s-ar intampla ar fi demn de tinut minte, demn de experimentat, demn de retinut, demn de povestit? Ce poti face in privinta asta?


sursa http://www.succesdublu.ro

vineri, 29 iulie 2011





Trezirea impreuna

Cand doi oameni se dedica unei relatii spirituale, ei cad de acord sa se ajute unul pe celalalt sa devina constienti de tiparele auto-tradarii. Intentia lor nu este sa-si inabuse sentimentele negative, ci sa creeze suficienta siguranta in cadrul relatiilor, pentru ca sentimentele negative sa poata iesi la suprafata si tiparele autotradarii sa poata fi revelate. Compania spirituala inseamna nu numai a impartasi un scop comun si o orientare in viata, ci si un legamant reciproc si plin de curaj de a-si asuma responsabilitatea si de a elimina acuzele. Fiecare persoana se afla aici pentru a-si ajuta partenerul sa inceteze de a mai proiecta, sa inceteze de a mai face pe victima, sa inceteze de a mai gasi probleme in afara lui insusi.

Nu face acest lucru tinandu-i conferinte, ci creand un spatiu sigur si plin de compasiune, in care celalalt poate sa stea fata in fata cu el insusi. Acolo unde acesta ar putea vedea un dusman, celalalt nu vine alaturi de el. Refuza sa intre in jocul cu tapul ispasitor, acuzele si atacul. Dar el poate iubi. Poate accepta modul in care simte celalalt, li poate valida sentimentele si, cu blandete, il poale incuraja sa gaseasca, in pro­pria inima, calea spre pace.

Chiar daca il vede pe celalalt cum creeaza proiectii, nu incerca sa-l indrepte, deoarece aceasta ar insemna sa i se alature in minciuna.
Ramane, pur si simplu, constient de cine este celalalt cu adevarat. si, astfel, il aduce - cu blandete si fara vorbe - inapoi spre el insusi.

Dar, mai presus de orice, sta doar si asculta. Nu este de acord cu ceea ce spune celalalt si nici nu contrazice; stie ca parerile lui nu
inseamna nimic si ca ele n-ar face altceva decat sa-l indeparteze pe celalalt din procesul sau. Asculta doar, cu multa atentie si compasiune. Asculta fara sa judece sau - daca descopera ca judeca - devine constient de propriile sale judecati si sta iarasi si asculta. Asculta cu o inima deschisa si cu o minte deschisa. Iar atitudinea sa de a asculta devine un stalp de sprijin pentru adevar. Cu cat asculta mai mult fara sa judece, cu atat calatoria plina de acuze al celuilalt incetineste. Treptat, folosind cararea iubirii sale, celalalt se intoarce la el insusi. Acesta este darul pe care partenerul spiritual il ofera celuilalt partener. Aceasta este perla de maxima valoare.

Cand fiecare poate sa-i dea celuilalt darul acceptarii si iubirii neconditionate - extinzand acest dar, pentru a include pe toata lumea, nu
vor mai exista proiectie, acuze si atac. Nu vor mai exista subiecte, asupra carora acestea sa se indrepte. Nu vor mai exista victime, sau tortionari.

Vor exista doar parteneri egali, in dansul vietii. Inimile se vor deschide. La inceput putin - dar apoi atat de mult. incat vor putea inghiti intreg universul manifestat. Si, intr-adevar, o vor si face, intr-o zi.

Cand toti cei care se percep, pe ei insisi, ca fiind nevrednici si neintregi, vor deveni intregi, si sfinti, nu va mai exista perceperea separarii de sursa iubirii. Fiecare dintre noi va fi o raza stralucitoare de lumina, care va radia din centrul inimii, ajungand peste tot, in intreaga eternitate, dizolvand separarea si pacatul, botezand vinovatia, in raul propriei frici si intampinandu-l pe fiecare cu buchete de flori, atunci cand iese din ape, inocent, si liber.

Acestea sunt darurile pe care le avem de oferit unul altuia, atunci cand jocul abuzului se incheie. Si el se incheie, in orice moment, in care ne amintim cine suntem, si cine este, cu adevarat, semenul nostru.

Paul Ferrini

joi, 21 iulie 2011





M-ai intrebat odata daca o sa ma gandesc la tine...
Daca imi e dor…
…ca raspuns nu pot spune decat…
ar trebui sa te trezesti cel mai odihnit om din lume, cu un zambet pe care sa il poti innoda la spate cu fundita.
Noi, un joc de puzzle, de care ne bucuram cu fiecare piesa adaugata, cu fiecare sarut furat, cu fiecare noapte in care adormim imbratisati. 
Da…imi e dor... dor de tine,dor de mine,dor de noi.

vineri, 15 iulie 2011





Datoria fara iubire il face pe om iritabil.

Responsabilitatea fara iubire il face pe om necuviincios.

Dreptatea fara iubire il face pe om crud.

Adevarul fara iubire il face pe om critic.

Educatia fara iubire il face pe om ipocrit.

Desteptaciunea fara iubire il face pe om siret.

Amabilitatea fara iubire il face pe om fatarnic.

Competenta fara iubire il face pe om indaratnic.

Puterea fara iubire il face pe om asupritor.

Cinstea fara iubire il face pe om ingamfat.

Bogatia fara iubire il face pe om zgarcit.

Credinta fara iubire il face pe om fanatic.

Este o singura mare putere in cer si pe pamant :

IUBIREA.

Acest articol este preluat de pe:   www.adanima.ro

joi, 14 iulie 2011






In Lumea Perfecta oamenii iubesc si se privesc mult in ochi. De fapt ei sunt mereu indragostiti. Atunci cand nu mai simt ca sentimentele le dau aripi isi aleg alti parteneri iar cuplul se dizolva fara resentimente. In lumea ideala nu exista resentimente. Doar stari de care fiecare se bucura. Nu e o lume plicticoasa, e o lume creativa. Greselile nu sunt sanctionate, ele sunt moduri in care oamenii invata ca nu se fac lucrurile.
In lumea mea ideala nu exista casatorii ca ale noastre. Oamenii isi fac fiecare ritualuri in care se impletesc cu natura si cu ei insisi. De fapt, in lumea ideala oamenii nu sunt dependenti de un alt om de sex opus sau acelasi, iar iubirea nu e ceva ce ei asteapta ca pe o prajiturica, zilnic. Ei nu sunt dependenti nici de atentia celorlalti, ci doar de propria lor atentie, pe care si-o ofera nelimitat....
In lumea mea ideala mancam impreuna de placere si nu ne straduim atat de mult sa prelucram alimentele, pentru ca ele sunt deja pregatite de Dumnezeu in forma cea mai potrivita noua.
In lumea mea ideala oamenii se saruta mult, se imbratiseaza, se joaca, fac dragoste cu iubire, da, fac dragoste cu iubire.... sunt trup si suflet si spirit intr-un singur loc...
Despre cetatea ideala au scris arhitecti celebrii ai secolelor, eu pot doar sa spun ca locuintele lumii perfecte sunt imbracate in iarba si orasele sunt adevarate centre spirituale in care oamenii se dezvolta impreuna, construiesc impreuna si afla mereu metode noi de a iubi mai mult....
Haideti sa construim impreuna, sa proiectam impreuna aceasta LUME PERFECTA
In Lumea mea Perfecta totul este despre iubire...in iubire...cu iubire...pentru iubire.

marți, 12 iulie 2011





Luna se retrage usor si timid cedandu-i locul pe bolta cereasca tipsiei de aur, Maritul Soare. Acesta apare tantos si plin de stralucire:
- De ce fugi mereu de mine iubita Luna?
- Nu fug, Marite Soare, doar ca stralucirea ta ma orbeste si ma face sa ma retrag mereu...nu ne putem intalni, tu esti prietenul zilei, iar eu al noptii....
- Dar Luna, chiar si ziua si noaptea se intalnesc in zori...
De la miazazi pluteste lenes un Nor care intervine:
- Nu va mai intristati, astrii mei ceresti, cred ca va pot ajuta...
- Cum??? Intreaba intr-un glas Luna si Soarele
Fara sa mai raspunda, pufosul Nor se aseaza intre acestia. Atunci Luna priveste Soarele fara sa orbeasca...iar Soarele mangaie Luna cu razele sale

sâmbătă, 9 iulie 2011

Papusa de carpa




"Daca as stii ca ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind,te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fie pazitorul sufletului tau.Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa ti-as da o imbratisare,un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta,as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la asfintit.Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea,as spune"te iubesc" si nu mi-as asuma,in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data o alta oportunitate pentru a face lucrurile bine,dar daca cumva gresesc,si ziua de azi este tot ceea ce ne ramane,mi-ar face placere sa-ti spun ca te iubesc ca niciodata nu te voi uita.

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata,m-as imbraca foarte modest,m-as intinde la soare,lasand la vedere tuturor nu numai corpul,ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu,daca as avea inima,as grava ura mea peste gheata si as astepta pana soarele rasare.Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc,nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!
Unui copil i-as da aripi,dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea ci cu uitarea.Atatea lucruri am invatat de la voi oamenii...Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui,insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida prin felul de a-l escalada.Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul,doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi,dar nu cred ca mi-ar servi,deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acestei cutii,inseamna ca in mod nefericit o sa mor."


"Papusa de carpa"-Gabriel Garcia Marquez

vineri, 8 iulie 2011



 
De multe ori ne intrebam ce e iubirea. Fiecare om se intreaba la un moment dat ce e iubirea....si daca am cunoscut-o vreodata.Unde e aceasta iubire patimasa ce o dorim cu atata ardoare? Unde este acea iubire pe care o citim in carti , in romane de dragoste? 
Care sa ne mistuie cu pasiunea si dorurile ei, atunci cand nu ne asteptam insa apare...apare la usa inimii noastre inocente, intra fara sa bata si se cuibareste adanc. 
Iubirea trebuie pastrata.

De ce multi isi pierd iubirea? Sa fie principiile?

De ce nu observam noi oamenii ca viata e atat de imprevizibila,de dulce, de frumoasa ? Nu, nu, frumoasa ...superba!

Viata e scurta, de ce sa nu ne iubim? De ce sa nu zambim fara sa ne punem atatea intrebari? 

Traieste langa cine iti place, alinta, lasa-ti sufletul sa vibreze...

joi, 7 iulie 2011





DOR DE NEBUNII..........
de a nu-mi pasa ce se va intampla maine, de a alege impulsiv si instinctiv.
Dor de a zambi fara motiv,
de a pleca fara tinta si de a fi sustinuta de prieteni nebuni
de a schimba traseul spre casa
de a asculta alta muzica.
De ce? Pentru ca am inceput sa ma tin de mana cu ale societatii canoane, ca renunt la ce as vrea sa fac, dar nu stiu inca, pentru un drum batatorit dar sigur.
Lacrimi curse pentru o lasitate constientizata si acceptata.
Ce poate fi mai dureros de atat?
Totul e in mainile mele. Stiu. Am invatat teoria.

Clar ceva nu e in regula.
Se recomanda tratament urgent, bazat pe doza dubla, administrare intravenoasa.

vineri, 1 iulie 2011




Nu pot să-ţi ofer întreaga viaţă, pentru că mult timp din ea s-a scurs deja. Eu sunt puţin şi numai puţin îţi pot oferi. Dar aş vrea infinit de mult să pot să-ţi dăruiesc acest puţin.