Cine sunt eu?
O intrebare simpla la prima vedere si totusi putini sunt cei care cunosc raspunsul.
Stau, ma privesc, si ma gandesc ....cine sunt? Incerc sa ma identific cu acea persoana pe care o vad in oglinda, dar nu prea reusesc.
Atunci cand eram mica si venea cineva la noi in vizita auzeam ceva de genul...”semeni perfect cu tatal tau”... “ai ochii bunicului, curiozitatea si dorinta lui de a cunoaste, de a stii totul”...”sunt exact gesturile mamei tale”....
Buun, deci ca aspect exterior si unele gesturi se pare ca am lamurit-o, am aflat de unde le mostenesc. Dar, eu nu sunt aceasta, nu ma regasesc aici. Aici este o parte din parinti mei, din mostenirea lor.
In adolescenta m-am zbatut ani de zile cu “idealul feminin” acea papusica draguta, subtirica, trasa prin inel care este admirata de toti. Asa ca am ajuns o persoana egoista, centrata doar pe mine, existam “doar eu”. Am reusit sa-mi fac acele masti (necesare) pt societate, iar intreaga mea focalizare era doar pe mine, silueta, aspect exterior, tinuta...dorinta, nevoia si la un moment dat obligativitatea de a fi admirata. Ma simteam ranita daca nu eram admirata.
Dar a venit si ziua aceea din viata mea in care m-am oprit mirata in fata unei oglinzi, si am privit imaginea. CINE ESTI TU? Frumoasa (nimic de zis), corp, aspect, tinuta....dar acesta este ambalajul, cutia frumos aranjata cu fundite si flori....iar continutul?????
Mi-am dat seama cat de superficiala eram si cat de pustie. Atunci am realizat ca toata admiratia pe care o cautam, stralucirea, faima, nu erau decat fete ale ego-ului iar acestea nu pot umple golul din mine.
Am simtit atunci o dorinta puternica de schimbare, o dorinta de cunoastere....de a ma cunoaste pe mine, o redescoperire a mea, a Sinelui
A trebuit sa invat ce inseamna umilinta si iertarea. Sa inteleg ca frumosul este in interiorul meu iar pentru a descoperi asta trebuie sa elimin gelozia, egoismul, rautatea.
Dar mai presus de toate trebuie sa invat IUBIREA
Capacitatea de a iubi este o arta care devine din ce in ce mai profunda pe masura ce avansezi dintr-o etapa a vietii in alta. Deschiderea inimii echivaleaza cu iubirea. Iar aceasta iubire inseamna totul.
Toata stralucirea, faima, averea raman aici, sunt atat de efemere. Iubirea este singura care merge mai departe. Acum am inteles ce trebuie sa cuprinda bagajul meu, mostenirea mea.
Cine sunt eu?
Sunt o particica din Dumnezeu, iar El ma iubeste indiferent de cum arat. Frumusetea nu consta in infatisarea fizica, ea se gaseste in interiorul tau in sufletul tau.
Cine sunt eu?
Sunt o particica din Dumnezeu, o particica din perfectiune, o particica de iubire....nascuta din iubire.
