Dacă ne propunem ceva, de multe ori, ca să ne atingem scopul vâslim, dăm din coate sau luptăm pe viaţă şi pe moarte ca să ne atingem ţinta-idealul- destinaţia finală. Apropierea de el ne face mai buni, oneşti faţă de noi şi faţă de ceilalţi, mai puţin ipocriţi, uneori. Mă gândeam cât e de frumos să lupţi să devii mai bun. Să dobândeşti echilibrul interior, să ai puterea să visezi, să forezi după fericire, aşa cum o vedem fiecare dintre noi. Cât de bine e să te agăţi de câteva indicii încurajatoare! M-am gândit de multe ori să renunţ la tot ceea ce fac în prezent şi să mă arunc într-o viaţă mult mai boemă, să călătoresc, să trăiesc la extreme, să pot să plec dintr-un loc fără remuşcări, să mă despart de oameni fără regrete, să îmi construiesc noi amintiri peste cele dureroase, să beau apă sărată din lac şi să fac înconjurul Pământului în balon. Dacă vâslesc într-un ocean sau pe uscat, mi-e tot una… nu mai pot să mă întorc în acelaşi loc. Vertigo… vertigo…absolut…unde e ieşirea? Vreau să ies de aici