Astazi mi-am facut curat in inima, fara sa pastrez nimic ascuns, am alungat clipe de fericire si momente in care imi doream sa mor, totul fara sa privesc inapoi. Insa pentru o clipa m-am lasat purtata de glasuri pe aripile amintirilor ca sa retraiesc inca o data clipa noastra, ca sa mor inca o data ... 

Am zburat cu gandul pe albastrul cerului, ochilor tai ... si am cazut de acolo de sus, din spatiul dragostei, in bratele tale. Este o durere inexplicabila, dar in acelasi timp mangaietoare ... 
Este… de fapt era o simfonie a sentimentelor fara cuvinte, doar atingerea era de ajuns... 
Ai fost cel care mi-a deschis inima, si totusi in accelasi timp si cel care a ferecat-o... 
Acum… acum este un cuvant fara sens pentru ca nu mai pot sa exist fara ce a fost, insa nu pot sa traiesc fara sa uit... 
Ma apasa greutatea minutelor transformate in ani, nu pot sa traiesc fara sa uit jocul luminii in ochii tai, buzele calde care ma mangaiau...