Locuiesc intr-o inima. O samanta de cantec respir. Un ecou imi intoarce aceasi tarana. Ma intalnesc doar cu soarele care, din nou, ispiteste legenda batrana.
Pentru zile si nopti care ma-imbata, si dor, pentr-un vis harazit s-o consume, locuiesc intr-o inima arsa de dor care bate puternic in lume.
...sunt o papadie...in trecere prin aceasta lume efemera...doar IUBIREA ramane
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu