Pe culmile disperarii...

,,Toata caritatea din lume nu face decît sa evidentieze si mai mult mizeria, aratînd-o mai îngrozitoare si mai ininteligibila decît în parasirea absoluta. Ca si în fata ruinelor, în mizerie te doare vidul de umanitate, regretul ca oamenii nu schimba esential ceea ce este în putinta lor de a schimba. De altaparte, acest sentiment se combina cu unul al imanentei si eternitatii mizeriei, al caracterului ei ineluctabil si fatal, acolo unde exista viata omeneasca. Desi stii ca oamenii ar putea înlatura mizeria, îti dai totusi seama de vesnicia ei, dînd astfel nastere la un sentiment neobisnuit de neliniste amara, la o stare sufleteasca paradoxala si tulbure, în care omul apare în toata inconsistenta si mizeria lui.  Caci mizeria obiectiva din viata sociala nu este decît un reflex palid al infinitei lui mizerii launtrice. Cînd ma gîndesc la mizerie, îmi trece orice pofta de a mai trai. Ar trebui sa arunc tocul din mîna si sa ma duc într-un bordei, unde sprijinul adus saraciei ar însemna mai multa umanitate efectiva decît o carte, ce nu face altceva decît sa otraveasca si mai mult aceasta lume nenorocita si singura. Ma apuca o deznadejde mortala cînd ma gandesc la mizeria îngrozitoare a omului, la putregaiul si cangrena sa. Acest animal rational - n-ar mai fi! - se apuca de constructii, de teorii, se pasioneaza de ideologii în fata mizeriei, în loc sa arunce tot ceea ce are pe el, într-un gest de întelegere înalta si de comuniune adînca. Desi nu se poate interveni în existenta nimanui si desi nu poti scoate pe nimeni efectiv din singuratatea durerii, totusi pasivitatea e criminala, precum criminala e si mila aproximativa, asa cum e mila tuturor oamenilor. Prezenta mizeriei în lume compromite pe om mai mult decît orice si explica de ce grandomania acestui animal va trebui sa aiba un sfîrsit catastrofal. Cand vad mizeria, mi-e rusine pana si de faptul ca exista muzica, devenita în asemenea cadru inexpresiva si rece. Esenta vietii sociale este nedreptatea. Si atunci, cum sa mai aderi la o doctrina sociala si politica?''

Emil Cioran - Pe culmile disperarii