Som Sabadell flashmob

Pe culmile disperarii...

,,Toata caritatea din lume nu face decît sa evidentieze si mai mult mizeria, aratînd-o mai îngrozitoare si mai ininteligibila decît în parasirea absoluta. Ca si în fata ruinelor, în mizerie te doare vidul de umanitate, regretul ca oamenii nu schimba esential ceea ce este în putinta lor de a schimba. De altaparte, acest sentiment se combina cu unul al imanentei si eternitatii mizeriei, al caracterului ei ineluctabil si fatal, acolo unde exista viata omeneasca. Desi stii ca oamenii ar putea înlatura mizeria, îti dai totusi seama de vesnicia ei, dînd astfel nastere la un sentiment neobisnuit de neliniste amara, la o stare sufleteasca paradoxala si tulbure, în care omul apare în toata inconsistenta si mizeria lui.  Caci mizeria obiectiva din viata sociala nu este decît un reflex palid al infinitei lui mizerii launtrice. Cînd ma gîndesc la mizerie, îmi trece orice pofta de a mai trai. Ar trebui sa arunc tocul din mîna si sa ma duc într-un bordei, unde sprijinul adus saraciei ar însemna mai multa umanitate efectiva decît o carte, ce nu face altceva decît sa otraveasca si mai mult aceasta lume nenorocita si singura. Ma apuca o deznadejde mortala cînd ma gandesc la mizeria îngrozitoare a omului, la putregaiul si cangrena sa. Acest animal rational - n-ar mai fi! - se apuca de constructii, de teorii, se pasioneaza de ideologii în fata mizeriei, în loc sa arunce tot ceea ce are pe el, într-un gest de întelegere înalta si de comuniune adînca. Desi nu se poate interveni în existenta nimanui si desi nu poti scoate pe nimeni efectiv din singuratatea durerii, totusi pasivitatea e criminala, precum criminala e si mila aproximativa, asa cum e mila tuturor oamenilor. Prezenta mizeriei în lume compromite pe om mai mult decît orice si explica de ce grandomania acestui animal va trebui sa aiba un sfîrsit catastrofal. Cand vad mizeria, mi-e rusine pana si de faptul ca exista muzica, devenita în asemenea cadru inexpresiva si rece. Esenta vietii sociale este nedreptatea. Si atunci, cum sa mai aderi la o doctrina sociala si politica?''

Emil Cioran - Pe culmile disperarii

True...

Incercari...

Atunci cand te trezesti in mijlocul furtunii… zambeste! 

Zambeste pentru ca ai sufletul curajos si nu te-ai ferit de batalii, zambeste pentru ca nu poti fi invins decat de tine insuti, zambeste recunoscator pentru treptele ce ti s-au ridicat in cale ca sa poti urca mai sus.

Suntem in lume ziditi si intariti cu incercari si experiente grele si profunde, daruite ca sa ne trezeasca spiritual si sa ne conduca pe drumul bun, putem fi ingenuncheati de ele dar nu avem dreptul sa ne dam batuti caci universul investeste enorm in noi: investeste energia, sentimentele, emotiile si experientele celor care ne influenteaza si definesc destinul...

Intotdeauna sus pe cer straluceste un soare, si chiar daca uneori e acoperit de nori, e important ca noi sa-l vedem, pentru ca el exista mereu si ne va lumina viata indiferent daca noi il vedem sau nu

Nu te numi sarac daca visurile tale nu se vor implini. Sarac e doar cel care nu a visat niciodata

Impodobeşte-ţi viaţa cu cele mai extraordinare speranţe! Construieşte-ţi corăbii, învaţă să navighezi pe oceanele spiritului şi, mai ales, CREDE.............

Nevoie de iubire....

,,Oricat de puternici am fi, simtim nevoia de siguranta si ocrotire. Suntem oameni si avem nevoie de iubire. Suntem impovarati de amurg si toamne, dar printre atatea lacrimi si zboruri frante, nauci de atata cautare sau prea lunga asteptare, ne dorim o strangere de mana, o mangaiere sau o soapta... Noi facem alegerile. Am inteles ca nu timpul ne va vindeca sufletul...ci dragostea din noi"

Khalil Gibran

If you love somebody, let them go,
for if they return, they were always yours.
And if they don't, they never were...

Khalil Gibran...♥

Asta e Viata...

Întotdeauna este bine de ştiut când anume se termină o etapă din viaţă. Dacă insişti a te menţine în ea dincolo de timpul rezonabil, îţi vei pierde bucuria şi simţul a ceea ce se află în afara ei. Închide cicluri, sau capitole, sau uşi. Important este să le poţi închide, şi să laşi în urmă momente ale vieţii; momentele care se încheie. Ţi-ai terminat munca? Ţi s-a încheiat o relaţie? Nu mai locuieşti în acea casă? Trebuie să pleci într-o călătorie?... Poţi petrece mult timp din prezentul tău, scufundându-te în “de ce” - uri, în a revedea caseta şi a încerca să înţelegi cum, şi pentru ce motiv se întâmplară cutare şi cutare lucruri. Dar te vei consuma degeaba şi la nesfârşit, căci în viaţă, tu, eu, fiii, fraţii tăi, prietenii, noi toţi, ne îndreptăm inevitabil către a închide capitole, către a da pagina, a termina etape sau momente din viaţă, şi de a merge înainte. Nu ne putem afla în prezent, ducând dorul trecutului. Nici măcar întrebându-ne “de ce”. Ceea ce s-a întâmplat, s-a întâmplat, şi trebuie să te eliberezi, să te desprinzi de trecut. Nu putem fi copii eterni, nici adolescenţi întârziaţi, nici angajaţi ai unor firme care nu mai există, nici a păstra legături cu cei care nu vor să aibă legături cu noi. Faptele trec, şi trebuie lăsate să treacă ! De aceea, câteodată, este aşa de important să distrugi amintiri, să faci un cadou, să-ţi schimbi casa, să rupi hârtiile, să arunci documente vechi şi să vinzi sau să faci cadou o carte. Schimbările externe pot simboliza procese interioare de evoluţie: a uita, a te desprinde, a te avânta. În viaţă nimeni nu joacă cu cărţile însemnate, aşa că ai de învăţat cum să pierzi şi cum să câştigi. Trebuie să ne eliberăm, să dăm pagina şi să trăim numai cu ceea ce ne oferă prezentul. Trecutul a trecut. Nu aştepta să ţi-l dea nimeni înapoi, nu te aştepta să te recunoască nimeni, nu aştepta ca, vreodată, cineva să-şi dea seama cine ai fost. Lasă deoparte resentimentul. Repetarea cu încăpăţânare a “filmului tău personal”… îţi va face rău sufletului şi minţii, şi te va învenina şi amărî. Viaţa nu se află decât înainte, niciodată înapoi. Dacă treci prin viaţă lăsând “uşi deschise” pentru orice eventualitate, niciodată nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trăi ziua de astăzi cu mulţumire. Iubiri sau prietenii pe care nu ţi le scoţi din suflet? Posibilităţi de a te întoarce? La ce: Nevoie de explicaţii? Cuvinte nerostite? Tăceri care au invadat cuvintele? Dacă le poţi înfrunta chiar acum, fă-o. Dacă nu, lasă-le să se ducă, închide capitolele !! Spune-ţi ţie însuţi că nu le mai vrei înapoi. Dar nu din mândrie sau orgoliu, ci pentru că TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inimă, din acea încăpere, din acea casă, din acel birou, din acea meserie. Tu însuţi nu mai eşti cel de acum două zile, sau trei luni, sau un an. Prin urmare, nu există nimic către care să te întorci. Închide uşa, dă pagina, închide ciclul. Nici tu nu vei fi acelaşi, nici mediul la care te întorci nu va fi acelaşi, căci nimic nu rămâne imobil sau static în viaţă. Pentru sănătatea ta mintală şi sufletească, desprinde-te de ceea ce nu se mai regăseşte în viaţa ta. Adu-ţi aminte că nimeni şi nimic nu este indispensabil. Nici o persoană, nici un loc, nici o muncă. Nimic nu este vital pentru a trăi, pentru că atunci când ai venit pe lume, ai venit singur. Este, aşadar, obişnuit să trăieşti cu tine însuţi şi este o îndatorire personală să înveţi să trăieşti singur, fără acea apropiere umană sau fizică, de care îţi vine atât de greu să te desparţi astăzi. A te desprinde este un proces de învăţare, care din punct de vedere uman se poate realiza. Adu-ţi aminte, nimic şi nimeni nu este indispensabil. Este numai obicei, rutină, nevoie. Deci: închide, încheie, curăţă, aruncă, oxigenează, desprinde-te, scutură-te, eliberează-te. Sunt multe cuvinte care înseamnă sănătate mintală, şi… pe oricare îl vei alege, te va ajuta să mergi înainte în linişte. ASTA E VIAŢA !

Asta e Viata - Paulo Coelho

Despre relatii...

Viaţa este un proces, un ansamblu de relaţii. Nu există viaţă fără relaţii. Acesta este un fapt. Poţi fi iezuit, poţi fi călugăr, poţi să te retragi complet din societate, dar continui să te afli în relaţie. Ca fiinţă umană, nu poţi scăpa de relaţie.
Vă aflaţi în relaţie cu soţia, cu soţul, cu copii dvs., vă aflaţi în relaţie cu guvernul, cu sihastrul, care se retrage pentru că dvs. îl hrăniţi, iar el se află în relaţie cu ideile sale.
Astfel, relaţia este baza existenţei umane. Nu poate fi existenţă fără relaţie. Sunteţi legaţi, fie de trecut - care înseamnă toată tradiţia, toate amintirile - fie de călugări, fie vă aflaţi în relaţie cu un viitor mod de a gândi. Deci, relaţia este lucrul cel mai important din viaţă. Vedeţi adevărul acestui lucru, nu la nivel verbal, nu la nivel intelectual, ci cu inima şi cu mintea?
V-aţi întrebat vreodată ce reprezintă relaţia dvs. cu altcineva, oricât de strânsă sau îndepărtată ar fi? Oare datorită faptului că în copilărie aţi fost insultaţi, răniţi din punct de vedere psihologic, şi că din cauza acelei lovituri, a acelei răni psihologice, manifestaţi violenţă? Urmarea faptului de a fi insultaţi, răniţi interior, este că vă închideţi din ce în ce mai mult, pentru a nu mai fi loviţi. Şi astfel relaţia dvs. cu celălalt devine foarte îngustă, mărginită. Mai întâi trebuie să vedem dacă este posibil să nu mai fim niciodată răniţi. Care este rădăcina faptului de a fi rănit? Care este cauza? Ce înseamnă când spun că sunt jignit, că mândria mea este rănită? Profesorul m-a făcut să sufăr, părinţii m-au făcut să sufăr. Cu toţii suntem făcuţi să suferim. Cu toţii suntem răniţi de un accident, de un cuvânt, de o privire sau de un gest. Deci, ce anume suferă? Spuneţi: "eu sunt rănit". Ce este acest "eu" care suferă? Oare nu este el o imagine a dvs. înşivă, pe care tot dvs. aţi construit-o?

Osho-Cartea despre femei