vineri, 31 august 2012

Povestioara cu talc...


Intr-o buna zi, un tanar avocat a plecat sa strabata lumea in lung si-n lat, peste munti si oceane, peste mari si tari, in cautarea Adevarului.
La un moment dat, aflandu-se pe un munte inalt, pe timp de furtuna, intra intr-o pestera sa se adaposteasca si, spre surprinderea lui, descopera o babuta care statea si se incalzea la focul aprins inauntru. Omul nostru, mirat, se uita la ea si-i spune:
- "Cine esti tu?"
- "Eu?" raspunse femeia cu un aer calm si intelept si cu multe zbarcituri din cauza varstei pe fata. "Eu sunt Adevarul."
- "Dar nu se poate sa fii Adevarul! Este inacceptabil sa ma intorc la toti cei care stiu ca am cautat Adevarul si sa le spun ca l-am gasit tocmai intr-un colt uitat de munte, unde nimeni nu si-ar fi inchipuit sa-l caute, intruchipat de o baba urata!"
- "Atunci spune-le ca sunt tanara, frumoasa si m-ai gasit pe o plaja la mare!"


Poate ca uneori Adevarul pe care il cautam si il gasim nu este tocmai cel pe care ni l-am dorit. Putem sa il acceptam, indiferent daca ne convine sau nu. Sau putem sa il ignoram pentru ca nu ne convine si sa cream unul care ne satisface ego-ul sau convingerile. De noi depinde ceea ce vrem sa alegem si cum anume dorim sa percepem realitatea.

Niciun comentariu: