Pierderea imbolnaveste. Câstigul vindeca (2)


Pierderile mici
1. Celulele (de exemplu)
Asa cum am spus mai sus, pierdem zilnic in jur de 1 milion de celule. Da, si eu si tu, si fiecare dintre noi – nimeni nu este scutit.
Insa ceea ce este interesant este ca la aceasta pierdere NIMENI nu se supara, chiar deloc. Sau poate exista oameni tristi din cauza asta, insa eu cel putin n-am vazut in viata mea un om care sa-si planga “sarmanele celule decedate” (poate am prea putina experienta de viata).
Asadar te intreb: De ce nu te superi ca pierzi atat de multe celule, insa te superi cand te lasa iubitul/iubita.
Mda, ai putea sa-mi raspunzi : “Pentru ca ea are mai multe celule”.
Ideea care vreau s-o subliniez este ca prima situatie o PERCEPEM ca fiind o pierdere (pierderea iubitei), in timp pe cealalta (pierderea celulelor) nu o percepem, adica nu realizam ca in acest moment de fapt cad de pe noi cateva mii de celule.
Si chiar daca devenim constienti de aceasta pierdere de celule, o vedem/percepem ca pe un mers natural al lucrurilor, asadar ca pe un castig. Pe principiul, atata timp cat imi pierd celulele zilnic, inseamna ca raman sanatos, deoarece celulele moarte cad si nu stau sa putrezeasca pe mine. Asadar aceeasi pierdere de celule a devenit un castig in momentul in care AM ALES s-o percep ca si un castig.

2. Timpul
Un alt exemplu sugestiv. Se pierde incet secunda dupa secunda, insa, la fel, n-am vazut niciun om care sa planga dupa secunda care tocmai s-a dus, deoarece nu e constient de aceasta pierdere. Secunda se duce se pierde, insa omu n-o percepe ca pierdere. In schimb realizeaza ca a pierdut 20 de ani de viata incepe sa simta din plin sentimentul pierderii.
De ce se intampla asta?
Deoarece PERCEPE pierderea, CREDE ca intradevar a pierdut ceva.
Pe de alta parte, alt om poate spune mi-am folosit ultimii 20 de ani pentru a-mi construi o cariera, pentru a invata lucruri noi, sau, la fel de bine, pentru a ma relaxa si a ma bucura de viata nefacand nimic… si sa vada ca un CASTIG oricare din aceste situatii.
Diferenta este si aici de perceptie, un om poate vedea relaxarea ca o pierdere de vreme in timp ce altul o poate vedea ca un castig. (aceeasi relaxare)
Altul poate percepe statutul de angajat ca o pierdere, deoarece visul sau de mic era sa devina patron, in timp ce altii ar da orice pentru un serviciu stabil care sa-i ofere strictul necesar pentru un trai decent. Acelasi loc de munca, reprezina o pierdere pentru cel care vrea sa devina patron, si un castig pentru cel care isi cauta un loc de munca sigur si comod.
Intrebare:
A inteles toata lumea ca pierderea si castigul tin exclusiv de perceptia MEA ?
EU DECID daca sunt in castig sau in pierdere, eu aleg sa vad lucrurile din jur ca fiind un castig sau, din contra, ca fiind o pierdere.

La fel, EU DECID daca a munci este o pierdere de vreme si singurul scop (castig) in viata este relaxarea, asa cum tot EU DECID sa vad relaxarea ca o pierdere de vreme si munca ca pe un castig.
In realitate niciuna din afirmatii nu este corecta cand vorbim de sanatate.
Pentru a ne insanatosi e nevoie sa vedem relaxarea ca un castig si munca tot un castig. Si orice alt lucru ca un castig (un dar de Sus, daca vrei).
“NIMIC nu e pierdere, si ORICE e castig“ – aceasta este formula sanatatii, gandirea oamenilor sanatosi.

Societatea ne invata (prost) ca este mereu nevoie sa sacrifici (sa pierzi) ceva, pentru a castiga altceva.
E nevoie sa fii la inceput nefericit pentru ca apoi sa poti fi fericit.
E nevoie sa traiesti in pierdere, sa-ti refuzi/reprimi dorintele pentru a abia apoi sa poti experimenta castigul.
Normal ar fi fac exact ce-mi place, adica sunt in castig, pentru ca si in viitor sa fiu tot in castig, si nu e nevoie sa pierd NIMIC pentru asta.
La noi se spune peste tot:
“Sacrific/Pierd distractia pentru cariera”
“Sacrific/Pierd timpul pentru munca”
“Sacrific/Pierd liberatea pentru scoala”
“Sacrific/Pierd libertatea sexuala pentru familie”
“Pierd/Cheltuiesc banii pe cresterea copiilor”
Nu, nu, nu.
Desi pentru lumea aceasta (intoarsa pe dos) in care traim lucrurile de mai sus ne suna cumva normal si obisnuit, pentru BIOLOGIA noastra pierderea este INTOLERABILA, indiferent cat de mica e.
“Sanatatea noastra nu suporta pierderea”
Astfel pentru a satisface nevoia de castig a biologiei noastre e nevoie sa fim 100% in castig. Castigatori in perioada in care muncim pentru a obitne un lucru, si la fel de castigatori in perioada in care culegem roadele acelei munci.
Eu sunt in castig acum cand scriu acest articol, si n-o sa fiu cu nimic mai in castig cand il voi termina de scris, ci voi fi 100% in castig exact cum sunt ACUM la momentul scrierii. Cand zic “suta la suta in castig” inseamna ca mai in castig de atat (cat sunt acum) NU se poate.
E ca si cum ai spune:
“Nimic nu ma poate face mai fericit decat sunt deja”
Daca acum cand lucrez sunt in maximul implinirii, adica in castig total, cum voi putea fi si mai fericit dupa ce voi termina, daca sunt deja la maximum ?
Asadar la nivel de PERCEPTIE trebuie ca toate lucrurile pe care le facem, fara exceptie, sa fie UN CASTIG:
Cand muncesti esti la fel de “in castig” ca si cand pirmesti salariul.
Invatatul este la fel de implinitor ca si luarea examenelor.
Orice drum/calatorie este la fel de satisfacatoare ca si sosirea la destinatie.

Kahlil Gibran face referire la aceste aspecte in capodopera “Profetul”, unde ne sugereaza ca daca nu putem gasi placere in munca pe care o facem, ne este mai de folos sa cersim de la cei care cu bucurie isi castiga banii. Nu stiu pentru “omul modern” cat de ok suna asta, insa pentru Biologia noastra este cu siguranta un indemn sanatos:

‎”Când munciţi deveniţi un fluier, prin care murmurul orelor se schimbă în cântece.
‎Dar ce înseamnă să munceşti cu dragoste?
Înseamnă să ţeşi stofa cu fire toarse din sufletul tău,
ca şi când iubita‑ţi ar trebui să o poarte,
Înseamnă să clădeşti o casă cu tragere de inimă,
ca şi când iubita‑ţi ar trebui să o locuiască,
Înseamnă să semeni boabele cu duioşie, iar spicele să le seceri cu bucurie,
ca şi când iubita‑ţi ar trebui să mănânce pâinea caldă,
Înseamnă să pui în toate lucrurile pe care le faci o fărâmă din sufletul tău.
Şi, dacă nu poţi să munceşti cu dragoste ci cu scârbă,
atunci mai bine părăseşte lucrul tău şi aşează‑te la poarta templului
spre a primi pomană de la cei care cu bucurie muncesc
Iar dacă, cu nepăsare, vei face pâinea, va fi o pâine amară,
care nu va potoli decât pe jumătate foamea omului.
Deoarece dacă, fără tragere de inimă, vei stoarce mustul din struguri,
atunci nepăsarea ta ca o otravă se va răspândi în acel vin.
Şi chiar dacă vei cânta asemeni îngerilor, dar nu vei iubi cântecul,
auzul oamenilor va rămâne surd la glasul zilei ca şi la acel al nopţii.”
-Citat din cartea “Profetul” de Kahlil Gibran -


,,(Acest citat chiar mi-a placut) - este in rezonanta cu sufletul meu....." Yani


Un alt aspect important in ceea ce priveste perceptia castigului, este modul in care ne raportam la timp.
Timpul NU il pierdem niciodata, ci il transformam.
Pur si simplu expresia “pierd timpul” sau “pierd vremea” nu este adecvata, deoarece ne autoinducem perceptia pierderii (care asa cum am stabilit, e impotriva naturii).
Timpul putem doar sa-l transformam.
Transform timpul in munca, sau la fel de bine in relaxare, stat la soare, iesit in oras, odihna sau somn.
Pot transforma timpul in distractie, in ascultatul muzicii, in statul pe interenet si asa mai departe… insa niciodata nu-mi induc credinta ca AM PIERDUT timp, ci totul trebuie perceput ca o forma de CASTIG.. In orice exista un castig, chiar daca este unul doar de experienta, tot castig se numeste.
PIERDEREA NU ESTE SANATOASA chiar daca este de timp, bani, secunde, fire de par din cap, ceule moarte sau orice altceva. Sau mai bine zis perceptia pierderii, ca nimic nu este pierdere decat daca eu ALEG s-o percep astfel, refunzand in acelasi timp sa observ si partea buna a lucrurilor, CASTIGUL.