Intr-o zi, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este dragostea.

Socrate i-a raspuns:

- Du-te pe campul din apropiere si adu-mi cel mai frumos spic de grau pe care il vei gasi, dar tine cont ca nu ai voie sa
faci decat o singura incercare.
Platon l-a ascultat fara sa cracneasca si s-a intors dupa o vreme fara a aduce nimic cu el.
Socrate l-a intrebat ce se intamplase, iar Platon l-a lamurit:
- Atunci cand am intrat in lanuri am zarit un spic inalt si frumos, dar m-am gandit ca poate voi gasi un altul si mai maiestos, asa ca am mers mai departe. Am cautat in zadar dupa aceea, caci nu am aflat nici un alt spic asemeni celui dintai, asa ca nu ti-am mai adus vreunul.
Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.


Intr-o alta zi, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este casatoria.
 
Socrate i-a zis:

- Mergi pana la padure si taie-mi cel mai mandru si mai chipes brad, dar adu-ti aminte ca nu ai voie sa faci decat un singur
drum pentru asta.
Platon a facut intocmai si a revenit dupa un timp cu un brad nu tocmai inalt si nu foarte frumos, dar indeajuns de aratos.
Socrate l-a intrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a raspuns:
- Am vazut niste brazi foarte falnici in drumul meu prin padure, dar mi-am amintit ce s-a intamplat ultima data, cu spicul de grau, asa ca l-am ales pe acesta. Mi-a fost teama ca daca nu il iau cu mine ma voi intoarce din nou cu mainile goale, desi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zarit.
Socrate i-a spus: Aceasta este casatoria.


Cu o alta ocazie, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este fericirea.
 
De aceasta data, Socrate l-a indrumat:

- Du-te pe malul raului si culege cea mai frumoasa floare pe care o vei gasi, dar tine seama ca nu poti sa alegi decat o singura data. Platon a facut asa cum i s-a cerut si, la intoarcere, a povestit: Am vazut aceasta floare langa rau, am cules-o si
m-am gandit ca este cea mai frumoasa dintre suratele ei. Desi am zarit si alte flori minunate, continui sa cred ca aceasta este fara egal.
Socrate i-a zis: Aceasta este fericirea.

Cu un alt prilej, Platon si-a intrebat invatatorul ce este viata.

Socrate i-a cerut sa faca un nou drum in padure si sa aduca de acolo cea mai frumoasa floare care ii va iesi in cale.
Platon a plecat de indata, gata sa isi duca la indeplinire sarcina.

Au trecut trei zile, dar el nu si-a mai facut aparitia. Socrate a mers si el in padure, sa isi caute ucenicul.In cele din urma,l-a descoperit in mijlocul unei poiene. Socrate l-a intrebat daca adescoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a aratat-o, rasarind din pamant chiar langa el. Invatatorul l-a intrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus:
- Daca faceam asta, s-ar fi vestejit curand. Chiar daca nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai tarziu. Asa
ca am stat in preajma ei atunci cand a inflorit, iar atunci cand se va ofili voi cauta o alta, la fel de frumoasa. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o.
Socrate i-a spus: Ei bine, se pare ca stii deja adevarul despre viata.


Concluzii:

Dragostea nu inseamna perfectiune…

Casatoria nu trebuie sa fie o alegere perfecta, ci sa devina una…

Fericirea este o stare de spirit autocastigata de alegerea facuta…

Viata este bucuria de a fi impreuna…