Traiesc acest minunat sentiment de iubire cu fiecare gand al meu catre tine, cu fiecare cuvant al tau, cu fiecare soapta pe care o rostesti, o atingere...un suras....o privire.

Imi simt sufletul cum se umple de tine...de iubire

Oare sunt eu chiar atat de frumoasa pe cat o arata iubirea ta?

Tu m-ai facut sa-nteleg cat de minunata e iubirea, care daruie totul fara sa astepte nimic in schimb. M-ai invatat ce este iubirea si mi-ai aratat ca ea este la fel de puternica, indiferent de distanta.

M-ai invatat sa inchid ochii, si sa te privesc, sa-ti sarut buzele, sa fac dragoste cu tine...sa te iubesc. Esti un iubit atat de special si minunat!

Indiferent unde esti si ce faci, sa stii ca sunt alaturi de tine, si orice adiere de vant care te mangaie, este un sarut de la mine, fiecare raza de soare este un suras cald de la mine pentru tine, iubitul meu.

E o placere sa te iubesc, si simt o imensa dorinta sa te vad fericit (cu mine sau fara mine).

Tu imi auzi glasul...si imi asculti inima, imi intelegi vorbele...si imi citesti gandurile.
 Ma strangi in brate...si imi cuprinzi sufletul.

Cand traiesti poti strabate o lume pas cu pas dar cand iubesti cuprinzi in clipe universuri.

Nu vreau un trup nepasator, nu vreau o minte hoinara, vreau langa mine un cer de emotii si sentimente pure sub care sa pot creste numai zambete si trandafiri.

Nu e greu sa iubesti, trebuie doar sa ai curajul de a te lasa cucerit si puterea de a darui cat mai mult.

Saruta-ma si lasa-mi sufletul sa te patrunda, sa ne iubim si sa fim atat de fericiti ca-n urma noastra sa ramana scris in stele ” au fost odata un baiat si-o fata...”

Despre imperfectiunea noastra

Am cautat tot timpul sa fiu apreciat, acceptat, iubit – fara sa-mi dau seama ca totul nu este decat o poveste. Am cautat perfectiunea. Si de fiecare data cand fac o greseala simt nevoia sa-mi apar imaginea – “ei bine, nu sunt decat un om. Nu sunt perfect. Numai Dumnezeu este perfect”. Aceasta a devenit scuza mea, pentru toate greselile pe care le-am comis de-a lungul vietii. Inca de copil mi s-a spus: “numai Dumnezeu este perfect. Intreaga creatie a lui Dumnezeu este perfecta, cu exceptia oamenilor”

Tema de reflectie:

-Nu poti fi niciodata ceea ce nu esti. Nu poti fi decat tu insuti, iar acest lucru se petrece chiar acum.

-Tot ceea ce exista in creatia lui Dumnezeu este perfect. Daca nu constientizam aceasta perfectiune a noastra, acest lucru se datoreaza numai faptului ca intreaga noastra atentie este focalizata asupra povestii in care am ajuns sa credem. Minciunile din aceasta poveste ne impiedica sa vedem adevarul.

Pacea interioara

“Adevarul nu poate fi decat cunoscut sau simtit”

Vocea cunoasterii ne spune ce suntem si ce nu suntem. Ea incearca intotdeauna sa explice realitatea din jur. Ea mai poate fi numita si mincinosul care traieste in capul omului.

De regula, vocea minte cu nerusinare, caci ea exprima numai ceea ce am invatat, si am invatat atatea minciuni, indeosebi in ceea ce ne priveste. Ori de cate ori ne judecam singuri ne gasim vinovati (imperfecti) se ne autopedepsim.

Solutia cea mai simpla pentru imblanzirea mincinosului, consta in a nu mai crede in cuvintele sale.

Oamenii cred atat de multe minciuni. Unele sunt atat de subtile si de convingatoare incat ajungem sa ne bazam intreaga realitate virtuala pe ele, fara macar sa observam ca sunt minciuni.

Tema de reflectie:

-Omul nu are nevoie de dialogul sau interior. El poate cunoaste si fara a gandi, cu ajutorul perceptiilor si a simturilor sale. De ce sa ne risipim energia spunandu-ne lucruri pe care le cunoastem dejà sau facandu-ne griji in legatura cu altele pe care nu le cunoastem? Cand vocea mentala inceteaza sa mai vorbeasca, omul experimenteaza starea de pace interioara.

Emotiile sunt reale

Emotiile noastre sunt reale. Orice emotie se naste direct din spirit, din integritatea noastra, fiind absolut autentica.

Este imposibil sa te preface ca simti ceva. Poti incerca sa-ti reprimi emotiile, sa le justifici sau sa minti, dar ceea ce simti este cu siguranta autentic.

Vocea cunoasterii inventeaza o poveste legata de emotiile noastre, noi percepem povestea ei si incercam sa ne reprimam sentimentele. Ori de cate ori ne simtim rusinati de emotiile noastre, noi le justificam si incercam sa le explicam in fel si chip. Minciunile ne otravesc treptat mintea, si aproape nimeni nu mai manifesta sublima emotie a iubirii.

Tema de reflectie”

-Orice emotie pe care o simtim este reala. Ea reprezinta adevarul, caci se naste direct din integritatea spiritului nostrum. Nimeni nu poate falsifica ceea ce simte. Emotiile pot fi justificate sau reprimate, altii pot fi mintiti in legatura cu ceea ce simtim, dar in ceea ce ne priveste, putem fi siguri ca ceea ce simtim este autentic

-Emotiile reprezinta cea mai importanta parte a povestii noastre personale, deoarece ne invata cum sa ne descurcam in viata pe care o ducem.

Scrieti-va povestea cu iubire

A trai in iubire inseamna a renaste.

Atunci cand iubesti, cinstesti si respecti viata, povestea pe care o creezi devine un love-story continuu. A iubi viata inseamna a te bucura de toate manifestarile ei, iar acest lucru se realizeaza fara nici un efort. Viata poate fi atat de frumoasa.

Iubirea este ceva atat de simplu. Nimic nu este mai usor si mai minunat decat sa iubesti, dar ea trebuie sa inceapa cu tine insuti. Atunci cand te iubesti pe tine insuti si iti constientizezi iubirea, toate celelalte relatii se imbunatatesc.

Iubirea si respectul sunt cele mai mari lectii pe care le putem preda copiilor nostri.

Viata este darul cel mai pretios pe care-l putem primi,iar arta de a trai este arta suprema.

Tema de reflectie:

-Cea mai buna modalitate de a ne scrie povestea vietii este iubirea.

-Orice activitate din viata noastra poate deveni un ritual al iubirii: mancatul, plimbatul, vorbitul, munca, joaca.

-Singura modalitate prin care poti cunoaste iubirea consta in a o experimenta, in a avea curajul de a sari in marele ocean de iubire, percepand-o in totalitatea ei. Cel care experimenteaza iubirea nu o poate explica in cuvinte, dar o vede pretutindeni si in toata lumea.

In concluzie:

Cand te nasti nu stii cine esti, dar corpul tau stie atat cine este, cat si ce are de facut.

Omul este un inger, iar viata sa este un mesaj. Puteti fi un mesager al minciunilor, fricii si distrugerii, sau un mesager al adevarului, al iubirii si al creatiei.

Raiul este o poveste minunata, el este chiar aici la indemana noastra, a tuturor, dar iti trebuie ochi ca sa-l poti percepe.

Cand vocea cunoasterii devine vocea integritatii, noi ne intoarcem la adevar, la iubire, in rai, si traim din nou fericiti.

Fragmente din cartea "Vocea cunoasterii" de Don Miguel Ruiz si Janet Mills

Cunoasterea binelui si a raului

Dumnezeu nu creeaza decat ceea ce este Bun, Frumos si Adevarat. Nu exista caracteristici si forte malefice. Nu exista decat caracteristici si forte prost utilizate!

Trebuie sa invatam controlul virtutilor, iar asta inseamna sa stim sa utilizam calitatile la locul potrivit si in momentul cel mai oportun. Pentru ca o calitate poate fi divina, sau satanica, depinde doar de felul in care o folosim

Asa am invatat ce inseamna „sa taci ” si „sa vorbesti” cu discernamant. „A tacea” este o calitate divina, si este o binecuvantare atunci cand este utilizata la locul si in momentul potrivit.

Trebuie sa invatam ce inseamna umilinta, si sa fim constienti de faptul ca toate calitatile frumoase, bune si autentice ii apartin Lui.

Sa invatam sa fim multumiti in toate imprejurarile, si sa acceptam atat criticile cat si elogiile. Pt ca atunci cand „accepti totul” manifesti o calitate divina.

Sa alegem intotdeauna ceea ce este mai bun. Sa invatam sa deosebim ce este frumos de ce este urat, ce este bun de ce este rau, ce este adevarat de ce este fals, ce este divin de ce este satanic. DAR...trebuie sa invatam ca frumusetea nu exista fara uratenie, bunatatea nu exista fara rautate si adevarul fara minciuna

Ce trebuie eu sa invat? Sa recunosc in fiecare om aspectele divine, cele pamantesti si cele demoniace. Sa nu iubesc niciodata persoana, dar sa iubesc divinul din ea, sa tolerez tot ceea ce este pamantesc si sa evit ceea ce este demoniac.

Cineva imi spunea: „...cel care merita sa fie iubit este Dumnezeu, nu persoana. Iubeste-l pe Dumnezeu in toate fiintele si nu te atasa de nimeni”

Vangelis

HRISTOS A INVIAT

Fii o lumină asupra omenirii şi nu îi face rău. Încearcă să construieşti, nu să distrugi. Cum? Prin exemplul tău luminos. Caută numai bunătatea. Vorbeşte numai în adevăr. Acţionează numai în dragoste. Trăieşte Legea Iubirii acum şi mereu. Dă totul, nu pretinde nimic. Evită tot ce e nedemn. Nu accepta inacceptabilul. Fă din fiecare moment al vieţii tale o revărsare de iubire.

Foloseşte fiecare clipă ca să gândeşti gândul cel mai înalt, să spui cuvântul cel mai înalt, să faci fapta cea mai înaltă. Adu pace pe pământ, aducând pace celor a căror viaţă o atingi.

Îmbrăţişează fiecare împrejurare, însuşeste-ţi fiecare vină, împărtăşeşte fiecare bucurie, contemplă fiecare mister, pune-te în pielea fiecăruia, iartă orice jignire, vindecă fiecare inimă, respectă adevărul fiecărei persoane, iubeşte Dumnezeul fiecărei persoane, protejează drepturile fiecărei persoane, păstrează intactă demnitatea fiecărei persoane, promovează interesele fiecărei persoane, îngrijeşte-te de nevoile fiecărei persoane, acceptă că fiecare persoană este sfântă, scoate în evidenţă cele mai mari daruri ale unei persoane.

Fii un exemplu viu, însufleţit, al celui mai înalt Adevăr care sălăşluieşte în tine.

Vorbeşte despre tine cu smerenie, ca nu cumva cel mai înalt adevăr al tău să fie interpretat în mod greşit, ca o lăudăroşenie.

Vorbeşte blând ca nu cumva să se creadă că încerci doar să captezi atenţia.

Vorbeşte cu bunătate, pentru ca toţi să poată cunoaşte dragostea.

Vorbeşte deschis ca nu cumva să se creadă că ai ceva de ascuns.

Vorbeşte sincer, ca să nu fii înţeles greşit.

Vorbeşte adesea, astfel încât cuvântul tău să nu fie uitat.

Vorbeşte cu respect, ca nimeni să nu fie jignit.

Vorbeşte cu dragoste, astfel încât fiecare silabă să vindece.

Fă din viaţă ta un dar! Aminteşte-ţi mereu că tu eşti darul! Fii un dar pentru oricine care-ţi intră în viaţă şi pentru oricine în a cărui viaţă intri. Fii atent: să nu intri în viaţa altuia, dacă nu poţi să fii un dar. (Tu poţi fi întotdeauna un dar, pentru că întotdeauna eşti un dar - deşi uneori nu îţi dai voie să ştii acest lucru).

Când cineva intră pe neaşteptate în viaţa ta, află ce dar trebuie să primească acea persoană de la tine. De ce altceva crezi că vine cineva la tine? Fiecare persoană care a venit vreodată la tine a venit să primească un dar.

Primindu-l, el îţi dă ţie un dar – darul de a trăi experienţa şi împlinirea lui Cine Eşti.

Când vezi acest adevăr simplu, când îl înţelegi, vezi cel mai mare adevăr dintre toate!



Donald Walsch – Conversaţii cu Dumnezeu

Deosebirea dintre a te ruga şi a crede

Pământurile erau arse şi crăpate, frunzele, îngălbenite sau chiar sfoiegite de arşiţa, abia se mai ţineau pe crengi. Iarba de pe pajişti şi fâneţe se ofilise cu totul. Oamenii erau îngrijoraţi şi neliniştiţi. Cercetau mereu cerul ca de cristal. Nici un norişor. Albastru de cobalt!

Săptămânile se înşirau una după alta tot mai fierbinţi. De luni de zile nu căzuse nici un fir ploaie.

Preotul se hotărî să organizeze în piaţeta din faţa bisericii o oră de rugăciune pentru a-L implora pe Dumnezeu pentru ploaie. La ora stabilită, piaţeta era plină de lume. Mulţi aduseseră obiecte care dădeau mărturie despre credinţa lor.

Preotul privea cu admiraţie Bibliile, cărţile de rugăciuni, icoanele, crucile, metanierele.

Atenţia îi fu atrasă însă, în chip deosebit de o fetiţă care stătea cuminte în primul rând, având în mână o umbreluţă.

A te ruga înseamnă să ceri ploaia,

a crede însă, înseamnă să-ţi iei umbrela!

Articol preluat de pe Yoghinii MISA blog

"Am căutat iubirea în multe vieţi. Am vărsat lacrimile amare ale separării şi căinţei pentru a cunoaşte ce este iubirea. Am sacrificat totul, toate ataşamentele şi iluziile, pentru a învăţa în final că sunt îndrăgostit de iubire - de Dumnezeu - doar atât. Apoi am băut iubirea din toate inimile adevărate. Am văzut că El este Unicul Iubit Cosmic, Unica Mireasmă care pătrunde toate variatele flori ale iubirii în grădina vieţii.

Multe suflete se întreabă pline de dor şi lipsite de ajutor de ce iubirea zboară dintr-o inimă în alta; sufletele treze realizează faptul că inima nu este nestatornică în iubirea diferitelor fiinţe, ci ea iubeşte Unicul Dumnezeu al Iubirii, care este prezent în toate inimile.

Dumnezeu, în tăcerea Sa eternă şopteşte: "Eu sunt Iubire. Dar pentru a experimenta dăruirea şi darul iubirii Eu m-am divizat pe Mine însumi în trei: iubire, iubit şi iubită. Iubirea mea este frumoasă, pură, eternă bucurie; Eu sunt gustat în multe moduri, prin intermediul multor forme.

Ca tată eu beau iubirea plină de respect izvorâtă din inimile copiilor mei. Ca mamă eu beau nectarul iubirii necondiţionate din cupa sufletului micuţului copil. Copil fiind eu mă împregnez de iubirea protectoare a raţiunii drepte a tatălui. Ca adolescent eu beau iubirea fără de motiv din sfântul Graal al atracţiilor materiale. Ca stăpân eu beau iubirea plină de compasiune din cupa aprecierii Maestrului. Ca Guru preceptor eu mă bucur de iubirea pură provenită din caliciul devoţiunii atotcuprinzătoare a discipolului. Ca prieten eu beau din fântâna clocotitoare a iubirii spontane. Ca prieten divin, eu golesc dintr-o sorbitură apele cristaline ale iubirii cosmice, provenite din rezervorul inimilor ce-L adoră pe Dumnezeu.

Eu sunt îndrăgostit doar de iubirea însăşi, dar îmi permit să fiu înşelat

când ca tată sau ca mamă gândesc şi simt doar pentru copil, atunci când ca iubit îmi pasă doar de iubită, atunci când ca discipol trăiesc doar pentru Maestru. Dar deoarece Eu iubesc doar Iubirea, în mod ultim Eu sfărâm această iluzie a miriadelor de Sine umane.

Din acest motiv Eu transfer tatăl într-un tărâm astral atunci când el uită că iubirea Mea şi nu a sa, este cea care protejează copilul. Eu ridic copilul de la pieptul mamei, astfel încât ea să înveţe că iubirea Mea este cea pe care o adoră în el. Eu răpesc iubitul iubitei care îşi imaginează că ea este cea pe care el o iubeşte, mai curând decât iubirea Mea care răspunde în ea.

Astfel iubirea Mea se joacă de-a v-aţi-ascunselea în toate inimile umane,

astfel încât fiecare să poată să înveţe să descopere şi să adore, nu acele receptacole umane temporare ale iubirii Mele, ci însăşi Iubirea Mea, dansând dintr-o inimă în alta.

Fiinţele umane solicită una alteia „Iubeşte-mă doar pe mine”, şi astfel Eu răcesc buzele lor şi le pecetluiesc pentru totdeauna, astfel încât ei să nu mai rostească niciodată acest neadevăr. Deoarece ei toţi sunt copiii Mei, Eu doresc ca ei să înveţe să vorbească despre adevărul ultim:

”Iubiţi Iubirea Unică (prezentă) în noi toţi”. A spune cuiva „Te iubesc” este fals până când tu vei realiza adevărul: „Dumnezeu prezent ca iubire în mine este îndrăgostit de iubirea Sa din tine.”

Luna râde de milioanele de iubiţi bineintenţionaţi care fără să-şi dea seama îşi mint iubitele spunând: „Te voi iubi pentru totdeauna.” Craniile lor sunt acoperite de nisipul măturat de vânt al eternităţii. Ei nu îşi mai pot utiliza răsuflarea pentru a spune „Te iubesc”. Ei nici măcar nu-şi mai pot reaminti sau respecta promisiunea lor de a se iubi unul pe altul pentru totdeauna.

Fără a spune un cuvânt, Eu v-am iubit întotdeauna. Eu singur pot spune cu adevărat „Te iubesc”; deoarece eu vă iubesc dinainte ca voi să vă naşteţi; iubirea Mea vă conferă viaţă şi vă susţine în fiecare moment al ei; şi Eu singur vă pot iubi după ce porţile închisorii morţii se închid în spatele vostru; acolo unde nici cel mai sincer iubit omenesc nu vă poate atinge.

Eu sunt iubirea care manevrează păpuşile umane cu sforile emoţiilor şi instinctelor, pentru a juca spectacolul iubirii pe scena vieţii. Iubirea Mea este frumoasă şi nesfârşit plină de bucurie atunci când o iubiţi doar pe ea; dar linia vieţii, păcii şi bucuriei voastre este întreruptă atunci când în loc de aceasta vă lăsaţi angajaţi în emoţii şi ataşamente omeneşti. Realizaţi, copiii Mei,iubirea Mea este cea după care voi tânjiţi!

Cei care Mă iubesc doar sub forma unei singure persoane, sau care Mă iubesc într-un mod imperfect doar într-o singură persoană, nu cunosc ce este Iubirea. Doar cei care Mă iubesc într-un mod înţelept şi egal în tot şi care Mă iubesc perfect şi egal ca tot pot cunoaşte cu adevărat Iubirea."

Acest text a fost scris de Paramahamsa Yogananda în urma revelaţiilor

pe care le-a avut într-o stare profundă de samadhi

Observa momentele în care te abandonezi în ceva inferior fata de de adevarul cel mai profund. Adeseori, o emotie poate fi atât de placuta, încât petreci perioade lungi desfatându-te în confortul si în falsul sentiment de siguranta pe care ti-l ofera.

Poate ca nevoia personala a fiintei dragi de a se simti iubita o determina sa spuna sau sa faca lucruri care vin în întâmpinarea nevoilor tale. Ea îti stie slabiciunile. Ea îti simte nevoia de a te simti iubit si stie ce sa spuna sau ce sa faca pentru ca tu sa te simti puternic, adorat, asigurat de o iubire pe care ti-ai dorit-o întotdeauna.

De obicei, fiinta iubita nu face acest lucru constient. Este doar o potrivire emotionala automata: nevoile ei se unesc cu ale tale si va atrageti reciproc. Dintr-o data, esti tratat într-un fel care te face sa te simti invincibil, sigur de faptul ca esti iubit. Sau, poate ca te simti pe neasteptate în perfecta siguranta, ca un copil, cuibarit în iubirea asigurata a fiintei dragi.

Relatiile bazate pe nevoia de a te simti iubit sunt întotdeauna relatii bazate pe frica: teama ca nevoia nu va fi împlinita. Chiar si în acele momente când te simti într-adevar iubit, o alta parte din tine se teme sa nu piarda aceasta iubire. Recunoaste-ti propriile momente de nevoie emotionala, simte-le în întregime si abandoneaza-te deschis, ca si cum tu ai fi cel mai complet dar al iubirii.

Ofera iubire atât de total încât sa dispari în daruire, existând sub forma iubirii, în loc sa faci sex asteptând iubirea.

Tu esti iubire. Acesta e adevarul tau. Toate celelalte manifestari sexuale sunt inferioare acestui adevar, oricât ar fi ele de placute sau de satisfacatoare din punct de vedere emotional.

Abandoneaza-te dincolo de sentimente, abandoneaza-te numai în iubire.

Pentru El

Din punct de vedere sexual, punctul slab al unei femei este nevoia sa de a se simti speciala, ea se poate pierde în fantezii emotionale despre un barbat care o va salva din singuratate si o va face sa se simta speciala.


Unul din cele mai mari obstacole în calea dezvoltarii spirituale pe care le întâmpina femeia este probabil atasamentul ei fata de demonstratiile personale de iubire: felul în care ai grija de ea, credinta ei imaginara în devotamentul exprimat fata de ea, siguranta si protectia pe care i-o oferi etc. Acestea sunt exemple frumoase de iubire personala, dar nu urmari ca prin ele sa o faci dependenta de tine pe iubita ta, fiindca astfel o vei înlantui.

Tu o poti ajuta fiind tu însuti constient de toate metodele prin care încerci de fapt sa o atragi sa depinda emotional de tine. Apoi o poti ajuta si pe ea sa-si elibereze inima din lanturile nevoilor si atasamentelor.

Iubirea adevarata este întotdeauna eliberatoare si nicidecum constrângatoare.





Iubeste-o pe iubita ta asa cum soarele încalzeste pamântul, si nu conform scenariului ei cu Fat Frumos.. Ajut-o sa se dezvolte astfel încât sa se abandoneze ca si cum ar fi extazul iubirii însasi – cu tine sau fara tine.

* * *
Pentru Ea

Este foarte usor pentru o femeie sa atraga nevoia unui barbat de descarcare sexuala si sa încerce sa-i pastreze iubirea sperând ca el va cauta mereu si mereu sa-si satisfaca dorintele sexuale cu ea.

Sfârsesti prin a-i tolera obiceiurile sexuale pentru ca te gândesti ca are nevoie de asta. Îi absorbi stresul si apoi îl privesti cum adoarme linistit. Însa adevaratul sau potential ca barbat înca nu l-ai cunoscut si nici nu faci nimic în felul acesta pentru a-l trezi.


Barbatul trebuie sa învete sa traiasca abandonul complet în iubire – în iubirea ta, iar apoi el trebuie sa ajunga sa-si dea seama ca pacea pe care o cauta în bratele tale e de fapt disponibila chiar acum, în orice moment, în deschiderea existentei profunde – cu sau fara tine. Acest lucru te-ar putea speria daca tu speri sa-l mentii dependent de confortul si siguranta afectiva si sexuala pe care i le oferi tu.

Daca vrei sa mentii o relatie mediocra, atunci continua sa fii rezervorul de care depinde iubitul tau. Bucura-te de îmbratisarea lui dupa ce si-a eliberat stresul în bratele tale iubitoare. Însa daca vrei sa evoluezi spre o iubire care sa nu fie limitata de confortul cunoscut, atunci ai încredere în abandonul complet, al tau si al lui.



(fragment din cartea "A face dragoste cu Dumnezeu" de David Deida)

Ganduri despre dragoste

In fiecare om exista o infinita nevoie de a iubi, care-l divinizeaza pe acesta atunci cand este plenar si sublim manifestata.

Iubirea este cea mai mare dintre fericirile umane, deoarece este efortul suprem pe care omul il incearca pentru a iesi din singuratatea fiintei sale launtrice.

A iubi intens si inaltator inseamna a nu cunoaste aproape deloc orgoliul si ura. A iubi innobilat de transfigurare inseamna a avea lumina in ochi, a fi plin de fericire si a auzi o muzica divina.

Daca mai meru am da dovada de suficient de multa bunatate si dragoste de oameni, am fi siguri ca vom reusi sa facem sa mijeasca intr-o oarecare masura sentimentde de dragoste si bunavointa in sufletele majoritatii oamenilor cu care venim in contact, oricine ar fi ei.

Iubirea este, chiar si atunci cand nu banuim, suprema lege a universului: o lege misterioasa care guverneaza si oranduieste totul, de la atomul neinsufletit pana la unirea in cuplu a fiintelor rationale; de la ea pleaca si spre ea converg, adeseori ca spre un centru divin de irezistibila atractie, toate gandurile si actiunile noastre...

Ganduri despre dragoste - de Gregorian Bivolaru

Cel ce spune “te iubesc” este fericitul şi frumosul lumii

Cînd cineva îţi spune “te iubesc”, simţi că-ţi cresc aripi.
S-ar putea să te simţi flatat, ori s-ar putea să te simţi îngrijorat
pentru că nu-ţi doreşti dragostea ce-ţi este declarată.
Dar, ştii tu oare că iubirea pe care o simte altul pentru tine
este locuinţa conştiinţei, a inimii şi a minţii sale?
Ştii tu, oare, că acela ce simte dragostea este merituosul autentic?
Acela ce poate iubi este acela ce poate simţi, trăi, arde, visa şi vindeca?
Ştii că “iubitorul” locuieşte în palatul de aur al dragostei
atunci cînd îţi spune cu toată inima “Te iubesc”?
Nu despre tine este vorba în-lăuntrul unei declaraţii de dragoste.
Tu eşti numai un stimul. Iubirea, însă, vorbeşte despre cel ce-o simte.
Despre cel ce-o exprimă.
Iubirea este în starea de conştiinţă a “iubitorului”.
Cînd îţi spune “te iubesc”, celălalt îţi vorbeşte
despre locuinţa frumoasă a sufletului său.
Îţi descrie locul interior din care te vede şi ochiul prin care te priveşte.
Iubirea îl face neasemuit de frumos pe cel ce-o trăieşte cu întreaga fiinţă.
Şi această stare de iubire se răsfrînge, apoi, şi-n jurul lui,
dar nu pentru că ar face personal ceva pentru aceasta.
Iubirea nu se răsfrînge ca un efect al meritelor personale,
cît pentru că ea se naşte într-un spaţiu sacru
ce-l înconjoară pe acela ce iubeşte.
Energia iubirii se transmite spontan, fascinant, tulburător,
iar aceasta poate speria, poate îngrijora, poate..răni,
tulbura sau ...poate respinge.
Dar nu, nu iubirea respinge, căci iubirea nu respinge niciodată.
Gîndurile noastre despre iubire ne îndepărtează de ea.
Gîndurile noastre omeneşti îşi cresc picioare înalte
pentru a fugi de iubire.
Cu fiecare iritare, nefericire, judecată sau gînd negativ,
ne ducem mai departe de spaţiul sacru al dragostei
şi aceasta-i alegerea noastră.
Cu fiecare bucurie şi cu fiecare clipă de iertare, ne apropiem de dragoste
şi avem şansa extraordinară a renaşterii noastre în acela
care poate spune “Te iubesc”.
Ar fi de dorit, ar fi de visat şi ar fi de căutat în fiecare zi,
starea de a fi tu “iubitorul”, căci în trăirea ta se piteşte frumuseţea
şi-n puterea ta de a iubi se găseşte fericirea după care alergi neîncetat.
În tine se află ochiul frumus, ca şi acela urît.
Prin ochiul tău vezi “bîrna” sau “floarea” altuia.
Dar, orice ai vedea, orice ai descrie, orice ai spune
nu faci decît să descrii, să vezi şi să spui..cine eşti Tu în-lăuntrul tău.
Gura îţi descrie inima şi, fie că vorbeşti de bine, or de rău,
tu descrii starea de conştiinţă din care vorbeşti.
Dacă spui şi simţi “te urăsc”, are asta legătură cu cel pe care-l urăşti?
Nu, nu are. Deşi asta crezi. Deşi ai argumente să crezi.
Îţi spui cît este de rău, de vulgar, de absurd, fanatic,
nechibzuit, obraznic sau prost..”subiectul” urii tale.
Dar tu...îl descrii din tine însuţi. În tine s-a cuibărit percepţia urii.
Şi aceasta este o stare de conştiinţă aflată la polul opus iubirii.
De aceea, poţi fi frumos în dragostea ta, dar..niciodată în ură.
Poţi fi frumos în iertare, dar niciodată..în zbuciumul minţii tulburate.
Pentru un om este firească şi tulburarea,
dar să nu rămîi în ea mai mult decît ai rămîne cu degetul într-o baltă murdară.
Căci..de acolo nu vei putea simţi “te iubesc”
şi nu vei găsi gîndurile de dragoste pe care le visezi.
Dintr-o baltă “murdară” nu poţi scoate apă bună de băut,
cum dintr-o stare de spirit de “baltă”
nu ai cum să Simţi şi să Gîndeşti dragostea.
Cel ce spune “te iubesc” este Fericitul şi Frumosul lumii.
Căci atunci el descrie “lăcaşul” interior din care priveşte obiectul iubit.
De aceea nu ai un merit maret cînd altul ...te iubeşte,
Cît atunci cînd tu însuţi...Iubeşti.

Mi-am dorit sa simt, sa zbor, sa ma inalt si sa ma las incalzita de focul meu interior. E soare la mine... am zburat... poate prea departe si poate a fost prea frumos... sau spun "prea" pentru ca inca mi-e frica. De fapt depasirea oricarei frici o faci fiind vulnerabil... lasandu-te cuprins de profunzimea sentimentelor. De ce? Pentru ca nu te mai poti ascunde si pentru ca nu te mai poti minti, pentru ca tu insuti esti curat la suflet. E minunat sa poti face soare in intuneric doar pentru ca te deschizi si lasi sa patrunda razele, e minunat cand poti sa iti deschizi larg ochii si sa patrunzi cu privirea ta infinitul, e minunat cand poti topi cu caldura sufletului tau orice obstacol, orice rau ce iti sta in cale. Traiesc, dincolo de trairea conditionata, traiesc pentru ca traiesc, iubesc pentru ca iubesc si sunt pentru ca sunt.

Ce zbor frumos! Ce adiere! Astfel de momente nu sunt decat o intalnire cu divinitatea, o intalnire tainica si plina de semnificatii.

Am realizat insa ca astfel de momente sunt unice, au o savoare, o arta aparte de a aparea si disparea. Nu putem avea o viata de astfel de momente, una dupa alta, pentru ca le-am pierde savoarea, nu le-am intelege mesajul, ne-ar "imbata" si ne-ar face atat de egoisti. Asadar am invatat sa-mi traiesc intalnirile, si mai important sa le las sa plece.... Ma mai surprind contempland la trecut, o nostalgie dulce insa prezentul e tot ceea ce conteaza.

Acum sunt intr-o pauza de zbor... ma odihnesc, ma bucur si imi trag sufletelul. Admir privelistea si imi adun resursele pentru un nou zbor, o noua intalnire tainica.