Dezbracă-te de hainele de firmă, de brandurile preferate sau de noname-uri. Renunta la accesoriile sofisticate sau simple, la lenjeria intimă în care te simti atat de atrăgător si sigur pe tine. Lasă deoparte si pantofii din piele fină. Rămâi asa cum te-a lăsat natura.

Dezbracă-te de parfumul scump cu care iti învesmântezi corpul. Dă-ti jos masca atent construită cu lotiuni, fond de ten, rimel si fard. Sterge toate urmele trecerii lor pe pielea ta.

Dezbracă-te de atitudinea sarmantă pe care o iei asupra-ti de fiecare dată când pleci de acasă. Fă să dispară zâmbetul acela binevoitor si fals, dar deschizător de usi si inimi. Eliberează-te din strânsoarea si rigorile societătii care te fac amabil, când nu vrei să fii, serios si atent, când esti distrat, sigur, când pământul îti fuge de sub picioare.

Dezbracă-te de omul pe care îl cunoaste toată lumea, dar care nu coincide cu realitatea. Redă libertatea acelor obiceiuri pe care le-ai îmbrătisat cu inima strânsă. Renuntă la expresiile artificial create ce îti îmbogățesc vocabularul. Sterge din memorie gesturile pe care le faci cu diverse ocazii împotriva vointei tale.

Iar acum răspunde-ti sincer la întrebarea „cine sunt eu?”.

Mesaj despre Compasiune 

(traducere Mariana Gheorghe)

Care este scopul vieţii?Am ales sa raspund la aceasta intrebare pentru a va impartasi gandurile mele celor care citesc aceste randuri.
Eu cred ca scopul vieţii este acela de a fi fericit. Din momentul nasterii, fiecare fiinta umana vrea fericire si nu vrea suferinta. Nici conditionarea sociala , nici educatia, nici o ideologie nu va afecta acest lucru.In fiinta noastra exista pur si simplu nevoia de multumire. Nu stiu daca universul, cu galaxiile sale nenumarate, stelele si planetele, au un sens mai adânc sau nu, dar cel puţin, este clar ca noi, oamenii care traim pe acest pamânt ne confruntam cu sarcina de a a face o viata fericita pentru noi insine. Prin urmare, este important de a descoperi ceea ce ne aduce cel mai mare grad de fericire. 
Orice fel de fericire si suferinta este posibil sa se imparta in doua categorii principale: mentala si fizica. Dintre cele doua,pentru cea mai mare parte dintre noi, cea care exercita cea mai mare influenta , este starea mentala.. Daca nu suntem grav bolnavi, sau lipsiti de elementele de supravietuire, starea noastră fizică joaca un rol secundar in viata. In cazul în care corpul nu da semne de boala, noi il putem practic ignora. Mintea,in schimb , inregistreaza fiecare eveniment petrecut in viata noastra , indiferent cat de mic este .
De aceea ar trebui sa ne consacram eforturile noastre cele mai grave pentru a aduce pacea mentala. 
Din propria experienta limitata, am descoperit ca cel mai mare grad de liniste interioara vine din dezvoltarea iubirii si compasiunii.
Cu cat ne pasa mai mult de fericirea altora ,cu atat mai mult sentimentul propriu de bunastare devine mai prezent.Cultivand compasiunea , o calda senzatie de uniune cu celalalt, in mod automat povara interioara dispare.
Indiferent de temerile si nesigurantele pe care le putem avea , compasiunea ne da puterea da a face fata oricaror obstacole pe care le putem intalni.
Aceasta este sursa ultima a succesului în viaţă. 
Atâta timp cât trăim în aceasta lume suntem obligati sa depasim obstacolele din fata noastra. Daca, in asemenea momente, ne pierdem speranta si devenim descurajati , ne diminuam capacitatea noastra de a ne confrunta cu dificultatile. Daca, pe de alta parte, ne amintim ca nu doar noi am trecut prin aceasta dificultate ,ci fiecare trebuie sa-si depaseasca suferinta, aceasta perspectiva mai realista va creste determinarea si capacitatea noastra de a depasi necazurile. Într-adevar cu aceasta atitudine, fiecare nou obstacol poate fi vazut ca o ocazie importanta de a îmbunatati mintea noastra! 
Astfel, putem sa ne straduim treptat pentru a deveni mai plini de compasiune, putem dezvolta simpatie reala pentru suferinta altora ", precum si vointa de a contribui la înlaturarea durerii lor.
Ca rezultat, seninătatea noastră si forta interioară va creste. 
Motivul ca dragostea si compasiunea aduce cea mai mare fericire in viata noastra este pur si simplu ca natura noastra interioara le pretuieste mai presus de toate. Nevoia de dragoste se afla la baza insasi a existentei umane. Aceasta rezulta din interdependenta profunda impartasita cu totii , si unul cu celalalt. Daca o persoana va fi lasata si obligata sa traiasca singura , ea nu va supravietui. 
Inter-dependenta, desigur, este o lege fundamentala a naturii. Nu numai forme superioare de viata,ci multe dintre cele mai mici insecte sunt fiinţe sociale care, fara nici o religie, de drept sau de educaţie, supravietuiesc printr-o cooperare reciproca bazata pe o recunoastere înnascuta a interconectarii lor. Nivelul cel mai subtil de fenomene materiale este, de asemenea, reglementată de interdependenţă. Toate fenomenele, de la planetă la locuitorii oceanelor, norii, padurile si florile care ne inconjoara, apar in dependenta una fata de cealalta la modele subtile de energie. Fara interacţiunea lor corespunzatoare, ele se dizolva si se degradeaza, pana la eliminare. 
Aceasta se datorează faptului ca propria noastra existenta umana este atât de dependenta de ajutorul altora, care au nevoie de dragostea noastra, incat putem spune ca dragostea si compasiunea stau la baza însasi a existentei noastre. Prin urmare, avem nevoie de un sentiment autentic de responsabilitate si o preocupare sincera pentru binele altora.Noi nu suntem oameni masini. Daca am fi doar entitati mecanice, apoi se poate crea un mecanism care ar atenua suferintele noastre si ar indeplini nevoile noastre. 
Dar din moment ce nu suntem creaturi exclusiv materiale, este o greşeală de a plasa toate speranţele noastre pentru fericire, in exterior.Ar trebui sa luam in considerare originile , natura noastra interna , si sa descoperim ce avem nevoie pentru a fi fericiti, multumiti . 
Lasand la o parte problema complexa de creare si evolutie din universul nostru, cel putin suntem de acord ca fiecare dintre noi este un produs al parintilor noastri. In general, conceptia noastra a avut loc nu doar in contextul dorintei sexuale, ci din decizia parintilor noştrii "de a avea un copil. Aceasta decizie se bazeaza pe responsabilitatea si altruismul parintilor, angajamentul plin de compasiune pentru ingrijirea copilului lor pâna când acesta este in masura sa aiba grija de el însusi. Astfel, din momentul conceptiei noastre, dragostea părinţilor noştri "este in directa legatura cu creatia noastră. 
Mai mult decât atât, suntem complet dependenti de îngrijire de mamelor noastre "de la cea mai frageda varsta. Conform unor oameni de ştiinţă, starea emotiilor la femeia gravida fie că este vorba de calm sau agitatie, are un efect direct asupra copilului nenascut. 
Dragostea este, de asemenea, foarte importanta, la momentul nasterii. Deoarece primul lucru al noului nascut este sa suga laptele matern,el va simti instinctiv orice emotie a mamei. 
In cazul in care copilul nu este , imbratisat, protejat , sau iubit, dezvoltarea sa v-a fi afectată si creierul sau nu se va maturiza in mod corespunzator. 
Din moment ce un copil nu poate supravieţui fără grija mamei sale, iubirea este “alimentatia”cea mai importanta.. Fericirea copilăriei,departe de temeri , dezvoltarea auto-încrederii, toate depind in mod direct de dragostea ce i se ofera.. 
In zilele noastre, multi copii cresc nefericiti. In cazul in care nu primesc afectiune propriu-zisa, mai târziu nu vor fi capabili sa gaseasca si sa ofere iubire altora.
Acest lucru este foarte trist. 
Pe masura ce copiii cresc mai mari si merg la scoala , nevoia lor de sprijin trebuie să fie îndeplinita de catre profesorii lor. Daca au un profesor care isi asuma responsabilitatea pentru pregătirea lor, elevii vor simţi incredere si respect , si ceea ce le-a fost predat va lasa o impresie de nesters in mintea lor. Disciplinele predate de un profesor care nu arata preocupare valabila pentru elevii sai cunostintele predate nu vor starui prea mult in mintile elevilor. 
Chiar si atunci când ne angajam într-o conversatie obisnuita in viata de zi cu zi, dacă cineva vorbeşte cu sentimentul omului care se bucura de persoana de langa el, conversatia intreaga devine interesanta, indiferent de subiect. Pe de alta parte, daca o persoana vorbeste cu raceala sau aspru, ne simtim nelinistiti si dorim un sfarsit cat mai rapid al conversatiei.De la cel mai mic , la cel mai important eveniment, afectiunea si respectul fata de celalalt sunt vitale pentru fericirea noastra. 
Recent am întâlnit un grup de cercetatori din America care au spus ca rata de boli mintale , în ţara lor este de aprox. 12% din populatie. A devenit clar în timpul discuţiei noastre ca principala cauza a depresiei nu este o lipsa de necesitati materiale, ci o masura de lipsa de afectiune din partea celorlalti. 
Deci, dupa cum puteti vedea din tot ce am scris pâna acum, un lucru pare clar pentru mine: daca nu suntem constienti de ea, din ziua în care ne nastem, nevoia de afectiune umana este în sângele nostru. Chiar dacă afecţiunea vine de la un animal sau cineva pe care-l consideram dusman , atât copiii cât şi adultii vor gravita în mod natural spre ea. 
Eu cred ca nimeni nu este nascut fara a avea nevoie de dragoste. Şi aceasta demonstreaza ca, fiinţele umane nu pot fi definite ca fiind exclusiv fizice. 
Unii dintre prietenii mei mi-au spus ca, desi dragostea si compasiunea sunt minunate si bune, ele nu sunt cu adevarat foarte relevante. Lumea noastra, spun ei, nu este un loc in care astfel de convingeri sa aiba o influenta puternica . Ei susţin ca, furia si ura sunt deasemeni o parte din natura umana si umanitatea va fi intotdeauna dominata de ele. Nu sunt de acord. 
Noi, oamenii am existat in forma noastra actuala ,de aproximativ o suta de mii de ani. Eu cred ca, daca in aceasta perioada, mintea umana a fost în principal controlata de furie si ura, populatia noastra globala ar fi scazut. Dar astazi, în ciuda tuturor razboaielor noastre, am descoperi ca populaţia umană este mai mare decât oricând. Acest lucru indică în mod clar pentru mine ca dragostea şi compasiunea predomina în lume. 
Pâna acum am discutat in principal de avantajele mentale ale compasiunii, care contribuie la o buna sanatate fizica .Din experienta mea personala, stabilitatea mentala şi bunastarea fizica sunt legate direct. Fara îndoiala, furia şi agitatia ne fac sensibili la boli. Pe de alta parte, in cazul in care mintea este linistita si ocupata cu gânduri pozitive, organismul nu va cadea cu usurinta pradă bolilor.. 
În primul rând, ce înţelegem noi prin compasiune? Multe forme ale sentimentului de compasiune se amestecă cu dorinta si ataşamentul. De exemplu, parintii simt dragostefata de copilul lor, dar este adesea puternic asociata cu propriile nevoi emotionale, astfel încât acest sentiment nu este pe deplin compasiune. Din nou, în casatorie, iubirea între soţ şi soţie - în special, la început, când fiecare partener încă nu poate cunoaşte caracterul celuilalt mai profund, foarte bine .Astfel, atunci când atitudinea unui partener se schimba , celălalt partener este adesea dezamăgit şi incepe sa-si modifice si el atitudinea. Aceasta este o indicaţie ca dragostea a fost motivata mai mult de nevoile personale decât prin grija reală pentru celalalt. 
Adevarata compasiune nu este doar un raspuns emoţional, ci un angajament ferm . Prin urmare, o atitudine cu adevărat plina de compasiune fata de ceilalţi nu se schimba, chiar dacă acestia se comporta negativ. 
Desigur, sa dezvolti un astfel de tip de compasiune nu este deloc usor! Ca un început, să luam in considerare considerare urmatoarele fapte: 
Fie ca oamenii sunt frumosi si prietenosi, sau neatractivi si perturbatoari, negativi, în cele din urmă ei sunt fiinţe umane, la fel ca tine însuţi. Ca si tine ei doresc fericire si nu doresc suferinta. Mai mult, dreptul lor de a depasi suferinta si de a fi fericiti este egală cu a ta .. Acum, când recunosc ca toate fiintele sunt egale în dorinţa lor de fericire , în mod automat incepi sa empatizezi cu ei si se mareste gradul de apropiere. De asemenea, acest sentiment nu este selectiv; acesta se aplică în mod egal tuturor. Atâta timp cât acestea sunt fiinţe umane care se confruntă cu durere si suferinta , la fel ca si tine ,nu există nici o bază logică de a discrimina vreo persoana sau de a modifica preocuparea dvs. pentru ei, dacă acestia se comporta negativ. 
Noi ar trebui să începem prin eliminarea celor mai mari obstacole în calea compasiunii: furia şi ură. După cum ştim cu toţii emoţiile acestea sunt extrem de puternice si pot coplesi mintea întreaga noastra. Cu toate acestea, ele pot fi controlate. 
Aici, însa, noi trebuie sa examinam starea noastra mentala cu atenţie.Este adevarat că furia aduce plus de energie, dacă insa vom explora natura acestei energii, descoperim că este oarba: noi nu putem fi siguri dacă rezultatul său va fi pozitiv sau negativ. Acest lucru se datoreaza faptului ca mânia eclipseaza cea mai buna parte a creierului nostru: raţionalitatea sa . Deci, energia furiei este aproape întotdeauna fiabila. Aceasta poate provoca o cantitate imensă de energie distructiva , un comportament nefericit. Aceasta energie trebuie controlata prin rabdare si compasiune. .Rabdarea si compasiunea sunt semne ale adevaratei forte interioare . Compasiunea este, prin natura sa , blanda , pasnica , dar este foarte puternica.Cei care isi pierd repede rabdarea sunt nesiguri si instabili. Astfel, pentru mine, furia directă este un semn de slăbiciune. 
Cel mai bun antidot la aceste surse de perturbare va veni prin consolidarea capacitatii noastre de a gestiona propriile noastre emotii.http://www.dalailama.com/

O scrisoare universal valabilă adresată ţie (femeie), pe care este foarte bine să o citeşti (din când în când) cu multă atenţie

„Iubito,
Te-am urmărit plin de aceeaşi imensă iubire când te-ai trezit în această dimineaţă şi speram că vei vorbi cu mine. Speram că îţi vei îndrepta gândurile către mine ca să îmi ceri părerea, ca să-mi implori inspiraţia sau măcar să-mi mulţumeşti pentru tot binele care ţi-a fost oferit de mine ieri. Dar mi-am dat seama cât de mult te preocupă să alegi cu ce anume te vei îmbrăca. Când te pregăteai în grabă, ştiam că ţi-ar rămâne câteva minute să-mi mulţumeşti, plină de recunoştinţă, pentru tot ceea ce ţi-am dăruit, dar am constatat că erai foarte ocupată cu nişte fleacuri. Odată chiar a trebuit să aştepţi un timp şi atunci ai rămas 15 minute fără să faci nimic. După aceea, am văzut cum ai sărit brusc în sus. Am crezut că atunci tu vrei să vorbeşti cu mine, dar tu, în loc să faci aceasta, te-ai repezit la telefon şi ţi-ai sunat o prietenă ca să discuţi noutăţile. Te-am privit apoi cu multă răbdare şi te-am îmbrăţişat cu aceeaşi iubire toată ziua. Tu însă erai, ca de obicei, mult prea ocupată ca să mai ai un pic de timp şi pentru mine. 
Am observat că, înainte de prânz, te-ai uitat la un moment dat în jur. Poate că deşi ai intenţionat, te-ai simţit jenată ca să îmi vorbeşti atunci şi de aceea nu ţi-ai aplecat capul. Când ai privit cu trei sau patru mese mai încolo, ai văzut cum câţiva din prietenii tăi mi s-au adresat scurt, făcându-şi cruce înainte de a începe să mănânce. Tu însă nu ai făcut-o. Eu însă am continuat să te iubesc în acelaşi mod şi să te îmbrăţişez într-un fel nebănuit de tine. Dar mai este încă timp, pentru că Eu am toată eternitatea la dispoziţie şi sper că, totuşi, vei începe la un moment dat să vorbeşti cu mine atunci când vei vrea şi tu. 
Te-ai dus apoi acasă. Aici, părea că ai multe treburi de făcut. După ce le-ai rezolvat pe unele dintre ele, ai deschis, ca de obicei, televizorul. Nu ştiu dacă îţi plac sau nu foarte mult emisiunile de la televizor, însă am observat că indiferent de ceea ce se difuzează, tu adeseori te aşezi şi apoi priveşti în neştire toate emisiunile. Am aşteptat din nou, cu o divină răbdare, cât timp ai cinat, în timp ce te uitai la televizor, dar nici acum nu mi-ai vorbit deloc. 
La culcare păreai prea obosită pentru a mai spune o rugăciune către mine. Le-ai urat, ca de obicei, noapte bună celor din familie şi apoi te-ai prăbuşit în pat şi ai adormit în câteva clipe. Acest aspect este totuşi lesne de înţeles, deoarece tu nici măcar nu realizezi că eu sunt întotdeauna acolo, lângă tine, şi te aştept să vorbim, să mă iubeşti sau să mă rogi plină de iubire ceea ce este bun pentru tine. Sunt însă cu mult mai răbdător decât ai putea tu crede, şi prin aceasta vreau să te învăţ cum să fii şi tu cât mai răbdătoare cu alţii.
Te iubesc cu aceeaşi dragoste divină ce este fără limite şi în fiecare zi aştept răbdător din partea ta chiar şi cel mai mic semn, o mică rugăciune sau chiar şi un pic de recunoştinţă care ar trebui să apară spontan în inima ta. Tu ar trebui să ştii că eu nu vorbesc niciodată de unul singur.
Desigur, tu o să te trezeşti astăzi din nou, iar eu te voi aştepta din nou cu toată dragostea mea, ce se revarsă mereu asupra ta. Sper că într-o bună zi să ai de gând să îmi acorzi şi mie un pic de timp.Să ştii că şi astăzi, tot cu ajutorul meu, o să ai o nouă zi frumoasă!Iubitul tău cel atotputernic, omniprezent, atotştiutor şi veşnic, DUMNEZEU“

De ce crezi că această scrisoare îţi este adresată tocmai ţie, femeie?

Pentru că prin natura sa,  femeia este foarte sensibilă şi intuitivă, dar cu toate acestea, datorită superficialităţii de care dă dovadă cel mai adesea  ea se gândeşte, din nefericire, cel mai rar tocmai la DUMNEZEU.

Dacă lectura atentă a acestei scrisori a trezit deja în fiinţa ta un fior tainic, ce te-a făcut să intuieşti îmbrăţişarea caldă şi plină de iubire a lui DUMNEZEU, aceasta înseamnă că El face un pas către tine şi, în mod firesc, ar trebui ca şi tu SĂ FACI, LA RÂNDUL TĂU, DE FIECARE DATĂ, ÎNCĂ UN PAS CĂTRE EL. Nu uita că, atunci când tu faci un pas către DUMNEZEU, EL FACE ZECE PAŞI CĂTRE TINE şi îţi răspunde, de fiecare dată, printr-o misterioasă revărsare de graţie paradisiacă ce îţi inundă fiinţa din creştet până în tălpi, atunci când tu îi mulţumeşti cu recunoştinţă pentru tot ceea ce El îţi oferă, clipă de clipă, zi de zi şi noapte de noapte.

INVATA SA FI FERICITA CA ESTI FEMEIE! Este un dar minunat primit de la DUMNEZEU

Acolo unde nu este iubire nu există altceva decât frică, iar acolo unde există frică, nu vom găsi niciodată iubire.

Ne este frică de foarte multe lucruri, de absolut orice se poate sau ni se poate întâmpla în viaţă. Ne este frică de ceea ce noi creem sau facem să se întâmple în viaţa noastră sau a altora, de responsabilitatea noastră pentru aceasta. In esenţă ne este frică de viaţa însăşi. Şi ne este frică de viaţă pentru că ea se sfârşeşte prin moarte, ceea ce înseamnă că de fapt, ne este frică de moarte.

Toate fricile au la bază ideea că avem nevoie de ceva, din partea cuiva sau a ceva din mediul exterior nouă. Frica se face deci simţită ca o nevoie anunţată.

De câte ori credem că bucuria, fericirea, ne vin de undeva din afara noastră, începem să trăim de fapt în frică. Atunci când ne va fi clar că sursa bucuriei vieţii nu este în afara noastră, ci vine din interiorul nostru, frica va dispare.

A ajunge în starea în care eşti conştient de tine însuţi, identificarea faptului că posezi tot ce-ţi trebuie, că numai tu eşti sursa bucuriei vieţii tale, reprezintă o adevărată transformare. O transformare într-un om care şi-a îndepărtat toate fricile.

Fricile tale NU sunt reale. Tu le inventezi!

Dacă vei lua decizia să-ţi înfrunţi fricile, vei mobiliza o energie interioară pe care vei fi surprins să constaţi că o ai, o energie care va vindeca frica. Este energia emoţiei, a bucuriei, a vieţii.

Pentru tine...

Oricate drumuri as strabate, oricate lumi as cunoaste, oricati oameni mi-ar iesi in cale, o singura stea pe cer mi-ar putea lumina calea catre casa, un singur dor m-ar putea tine in picioare indiferent cate vanturi m-ar bate, oricate ploi m-ar uda o singura persoana m-ar putea face sa simt sa traiesc, sa iubesc, iar acea persoana esti tu. Pentru ca tu esti steaua mea calauzitoare in clipe de pierzanie, pentru ca dorul pentru tine ma face mereu sa am puterea de a trece orice obstacol, pentru ca tu esti persoana langa care vreau sa traiesc, fiinta pe care vreau sa o iubesc...

Ti-am daruit diminetile mele, ti-am daruit noptile mele, ti-am daruit fiecare clipa de bucurie pe care am trait-o, fiecare zambet, fiecare lacrima, fiecare vis, fiecare dorinta... M-am daruit toata tie, ti-am daruit lumea mea si viata mea, iubirea mea si inima mea, gandurile mele si sufletul meu...

Nu exista alt loc in lume in care mi-as dori sa fiu, decat langa tine. Nu as alege alt drum in viata, decat pe cel care duce la tine si daca in drumul meu ar aparea munti ce nu i-as putea urca, as gasi puterea sa-i mut....

Eu nu stiu si nu vreau sa invat sa traiesc fara tine langa mine, eu nu stiu si nici nu vreau sa invat sa merg inainte daca nu am mana ta stransa in mana mea, eu nu stiu si nu vreau sa invat sa vad daca nu esti tu langa mine sa imi deschizi ochii cu fiecare zambet, cu fiecare lacrima, cu fiecare clipa de bucurie pe care o traim impreuna!

Te iubesc!