Vorbim despre vibraţie şi energie, vorbim despre energie pozitivă sau negativă, vorbim despre energiile sau vibraţiile negative şi tocmai atunci emitem vibraţii şi energii negative. De ce? Pentru că fiecare sunet, fiecare gînd sau cuvînt este vibraţie şi energie. Iar atunci cînd “judecăm” un lucru ca fiind rău, chiar dacă judecata noastră se referă la vibraţia însăşi, emitem vibraţii negative. 

Judecata noastră creează unele dintre cele mai joase vibraţii şi ne coboară în acele registre de suferinţă, victimizare şi agresivitate din care nu ştim cum să ieşim. Mulţi oameni au o reală bunătate, sînt inteligenţi, creativi şi au, în mod obişnuit, multe de oferit lumii înconjurătoare. 

În schimb, un ascuţit spirit critic, demn de cel mai drastic judecător, pune întreaga lume la colţul infamiei prin gurile lor. Aceşti oameni minunaţi judecă societatea, lumea, regulile, neregulile şi peste tot văd numai nemulţumire, numai rău, numai scenarii diabolice şi nesiguranţă. Şi-n vremea aceasta, emisiile lor vibraţionale se duc singure în jos, acolo unde încărcătura energetică negativă creşte, iar consecinţele ei nu întîrzie să se facă văzute. Obiceiul de a judeca lumea afectează vibraţia şi energia umană mai mult decît ne-am dori să ştim şi să înţelegem. 

Biblia ne-a spus aceasta prin expresia “Judecata este a lui Dumnezeu”! Să-i laşi lui Dumnezeu judecata, chiar dacă lumea întreagă te-ar stimula şi ţi-ar arăta că merită să fie judecată. Biblia ne-a spus aceasta tocmai pentru ca noi să înţelegem că, în clipa în care criticăm, judecăm şi, prin judecăţile de valoare ne arătăm inteligenţa, raţionalitatea sau cine ştie ce alte trăsături pe care ni le îndrăgim, ne coborîm vibraţia. O facem singuri şi nesiliţi de nimeni. Şi, atunci cînd vibraţia noastră este profund conectată la suferinţa lumii, ceea ce ne înconjoară ne oferă vibraţii asemănătoare, care ne stimulează viziunea de judecători. 

Iată de ce oamenii care văd numai motive de critică şi nemulţumire peste tot pot deveni victime ale propriului mod de a vedea lumea. Vibraţiile lor nu pot fi înalte. Ei nu-i lasă lui Dumnezeu judecata şi, prin aceasta, se cred îndreptăţiţi să judece şi, mai ales, cînd judecă ei se cred şi se văd mai buni decît aceia pe care-i judecă. 

Aceasta este una dintre marile cauze ale suferinţelor, căci în faţa tentaţiei judecăţii cad unii dintre cei mai capabili, mai buni şi mai inteligenţi oameni. 

Cuvintele prin care descriem răutatea, reaua credinţă, neînţelegerea, incapacitatea sau orice alte atitudini, comportamente sau fapte umane devine vibraţia noastră. Dacă pe moment ne putem simţi energizaţi prin criticile aspre şi juste la adresa altora, aceasta nu-i o energie din domeniul cel mai înalt de vibraţie. Dimpotrivă, judecata creează sentimente inconştiente de vinovăţie, care ne atrag în situaţii concrete de victime şi/sau agresori. 

Judecata noastră este o judecată a minţii, iar mintea – cum bine spune David Hawkins – nu poate prin natura ei să diferenţieze între adevăr şi falsitate. Atîta vreme cît sîntem limitaţi de incapacitatea structurală de a diferenţia cu mintea între ce este adevărat sau fals, judecata noastră este lipsită de sens. Ba, ea poate fi chiar nocivă, căci „cuvîntul” pe care îl rostim devine vibraţie, energie şi se materializează, apoi, prin puterea legilor vieţii. 

În consecinţă, judecîndu-i pe alţii introducem în cîmpul nostru energetic vibraţiile joase, iar în viaţă atragem consecinţele lor. 

Sfatul biblic „lasă-i lui Dumnezeu judecata” este de urmat zi de zi dacă ne dorim să ieşim din caruselul unor suferinţe pe care le punem, apoi, pe seama altora.