Oamenii pleaca...Oamenii raman...

Oamenii pleacă adesea de lângă noi. Se desprind puțin câte puțin, uneori destul de brutal, lăsându-ne sufletele dezgolite. Iar noi, privind cu jind în urma lor, suntem sfâșiați de durere, de dor, de neputință, de „ce-ar fi fost dacă”-uri, de orgolii peste care nu am putut sau nu am vrut să trecem, de speranțe, de „întoarce-te înapoi” Și sufletul rămâne pustiu, singur, fără vlagă.

Oamenii pleacă.

… și oamenii rămân. Sufletul nostru se leagă pentru veșnicie de sufletul lor. Legături speciale. indestructibile. Pe multe dintre ele nu ni le putem explica, le acceptăm cu greu, le conștientizăm târziu, abia atunci când vrem să ne îndepărtăm. Și nu ne putem lipsi de ele pentru că oamenii ne devin drog. Îi alungăm și îi chemăm înapoi, plecăm și ne întoarcem din drum, îi căutăm în vise, în brațe, în inimă. Și devin una cu sufletul. Sunt motivul fiecărui zâmbet și batista fiecărei lacrimi. Sunt tot.
Oamenii rămân.

Love declaration..

Noi suntem… sau eu sunt si tu esti?! Nu, suntem. Noi....Doi.

Nu ma vezi, dar stiu ca ma simti. Sufletul tau ma simte.
Nu te vad, dar iti aud inima batand de departe.
Crezi ca sperantele au ruginit? Crezi ca sunt pe moarte?
Nici gand! Ele sunt mai vii ca niciodata!
Mana mea in mana ta sau invers mi s-a parut mereu cel mai frumos „tablou”

Te-ntrebi de ce iti scriu?
Iti scriu pentru ca vreau sa te imbratisez cu cuvintele asa cum nu pot cu bratele.
Lasa-te imbratisat. Stiu sigur ca ai nevoie sa te pierzi intr-o astfel de imbratisare!

Atunci cand esti iubit

Atunci cand esti iubit, simti. Vezi iubirea in ochii care te privesc cu blandete atunci cand esti suparat si o simti in tandretea cu care doua brate te cuprind la piept intr-o tacere vindecatoare.

Atunci cand esti iubit, stii. Pentru ca in toate datile in care iubirea nu ti-a fost impartasita sau ti-a fost daruita cu portia ai invatat sa faci diferenta intre a fi si a nu fi iubit.

Atunci cand iubesti si esti iubit lumea nu mai pare un loc infricosator, gata sa te absoarba, ci pare un loc primitor, macar pentru acea bucatică de cer pe care o privesti alături de omul iubit.

Viata poate fi mai degraba o capsuna delicioasa decat o lamaie acra

Poate ca, din cand in cand, e mai bine sa te lasi in voia sortii. Sa nu mai planifici cu ce haine te imbraci a doua zi sau ce ai sa faci, unde ai sa mergi. Sa lasi garda jos si sa te lasi surprins/a. Sa nu mai incepi ziua temandu-te ca la sfarsitul ei te vei intoarce acasa tot stresat/a. Sa nu mai crezi ca problemele tale sunt cele mai grave doar pentru ca lucrurile nu au mers asa cum le-ai planuit. De fapt…sa nu-ti mai faci atatea planuri. Sa incerci să fii spontan/a. Sa incetezi sa gasesti explicatii pentru orice. Sa te bucuri de o zi frumoasa. Pur si simplu sa te bucuri ca respiri, ca simti, ca traiesti.
Poate ca, din cand in cand, viata poate fi mai degraba o capsuna delicioasa decat o lamaie acra

Barbatul care te iubeste e un om special. Nu perfect, ci special.

Barbatul care te iubeste e un om special. Nu perfect, ci special.

Barbatul care te iubeste e cel care iti spune ca esti frumoasa atunci cand te fatai prin casa imbracata in pijamale, cel care te surprinde cu o floare atunci cand nu sarbatoriti nimic special, cel care te rasfata cu imbratisari chiar si atunci cand tu esti un arici.
Barbatul care te iubeste e cel cu care te intelegi din priviri pentru orice lucru important sau marunt, cel cu care te sfatuiesti atunci cand nu stii ce e de facut, convinsa fiind ca impreuna veti lua cea mai buna decizie, cel în bratele caruia sari atunci cand esti fericita si plangi ca un copil atunci cand esti trista.
Barbatul care te iubeste e cel care iti saruta mana intr-un mod familiar si intim stiut doar de voi, ca o dovada a respectului si a iubirii ce ti-o poarta, cel care te surprinde cu o cina delicioasa atunci cand tu esti prea obosita ca sa mai pregatesti ceva si cel cel te priveste cu blandete atunci cand esti preocupata cu ceva marunt.

Barbatul care te iubeste e un om special. Nu perfect, ci special. In preajma lui poti fi tu insuti… o copila inocenta, o adolescenta rebela, o femeie puternica si fragila, in acelasi timp. In preajma lui totul e firesc. Esti protejata si esti iubita. 

Esti fericita!

Paseste cu grija in sufletul meu.

Paseste cu grija in sufletul meu.
Ti-as spune sa te descalti daca nu e prea mare deranjul.
Sa pasesti ca si cum ai pluti, sa nu-ti simt pasii apasati si grei.
Vezi tu, acum e curat. E liniste acolo. Am aerisit si miroase frumos.
Stii cum miroase? Miroase a tei. Asa spun eu ca miroase sufletul curat. A tei.
Am avut multa dezordine in suflet. Mult noroi.
Pana acum nu am rugat pe nimeni sa se descalte. Iar oamenii au intrat fara sa tina cont de nimic. Au intrat tropaind, si strivind tot ce-am asezat in mine.
Si stii ce au lasat în urma? Si-au lasat toate neimplinirile lor si toata amaraciunea. Mi-au lasat-o mie.
De ce mi-au lasat-o?
De ce sa plang eu lacrimile altor oameni cand le am pe ale mele?
Asa ca am decis sa pun niste reguli de bun simt la intrarea în suflet. N-ai vazut ca pe la orice intrare e pus cate un semn, cate un avertisment?
Asadar, in sufletul meu nu se mai intra incaltat, ci cu talpile goale.
Nu se calca apasat, ci se merge ca si cum ai calca pe nori.
Se respecta programul de liniste si se trateaza cu multa iubire.
De asemenea, am instalat si un detector de falsuri, asa ca mare grija!
Sufletul meu nu e de vanzare si e foarte primitor dacă sunt respectate regulile de la intrare.
Multumesc pentru intelegere si… bine ai venit!

For you....thank you

Iti multumesc. Pentru bunatate, pentru intelegere, pentru rabdare, pentru iubire.

Iti multumesc. Pentru zambete, pentru imbratisari, pentru fericire.

Iti multumesc. Pentru ca esti…pentru ca sunt…

Sunt fericita...

Sunt fericita.

Chiar daca astazi ploua, iar tu nu esti langa mine.
Sunt fericita pentru ca m-am descoperit mai puternica decat stiam in fata vietii, pentru ca mi-am dat seama ca voi gasi intotdeauna in mine forta de a o lua de la capat ori de cate ori este nevoie si ca ma voi putea intoarce oricand inapoi, pentru a recladi ceva ce s-a daramat.
Sunt fericita pentru ca de fiecare data cand m-am pierdut pe mine insumi, m-am redescoperit in feluri in care nu ma vedeam inainte.

Sunt fericita pentru ca am dat cate o bucatica din mine atator oameni, de-a lungul timpului, dar nu ma simt nicidecum pustie, ci cred că sunt din ce in ce mai bogata.
Sunt fericita pentru ca fiecare zi e diferita si pentru ca viata e plina de surprize.
Sunt fericita pentru ca atunci cand ti se inchide o usa, ti se deschide o ferestra.
Sunt fericita pentru ca tot ce mi se intampla nu e un haos. Nimic, dar absolut nimic nu e intamplator.

Sunt fericita. Pur și simplu. In aceasta zi cu nuante de gri, lumea mea e extrem de colorata!

Cat valoreaza viata mea?

Un barbat s-a dus la Dumnezeu si l-a intrebat: “Cat valoreaza viata mea?” Dumnezeu i-a dat o piatra si i-a raspuns: “Afla valoarea acestei pietre, insa incearca sa nu o vinzi!”

Omul a luat piatra si a plecat. Pe drumul sau a intalnit un barbat ce vindea portocale, asa ca l-a intrebat pe acesta cat crede ca valoreaza piatra lui.
Vanzatorul a vazut piatra stralucitoare, a analizat-o si a spus: “Imi dai piatra si eu iti dau la schimb 12 portocale.”
Barbatul si-a cerut scuze si a spus ca Dumnezeu i-a cerut sa nu o vanda, asa ca a plecat mai departe.

Dupa putin timp a intalnit un vanzator de legume:
“Cat crezi ca valoreaza aceasta piatra?” – a intrebat barbatul.
Vanzatorul a luat piatra, s-a uitat la ea si a spus: “Iti dau un sac de cartofi la schimb.”
Omul si-a cerut din nou scuze si i-a spus ca nu o poate vinde, apoi a plecat din nou la drum. Dupa un timp, a ajuns in fata unui magazin de bijuterii. A intrat si l-a intrebat pe bijutier cat valoreaza piatra lui.
Bijutierul a luat piatra, a analizat-o cu mare atentie si i-a spus: “Iti dau 50.000 de dolari pentu aceasta piatra.” Cand barbatul a dat din cap, bijutierul a spus: “Bine, bine… iti ofer 500.000, numai da-mi piatra.”
Omul a explicat ca el nu poate vinde piatra si a plecat din nou la drum. Peste putin timp ela dat de un magazin cu pietre pretioase; a mers la vanzator si l-a intrebat care este valoarea pietrei sale.
Vanzatorul a luat piatra, a pus-o pe un material din catifea si a analizat-o cu mare atentie.

“De unde ai aceasta piatra nepretuita?” – a intrebat el. “Chiar daca as vinde intreaga lume si toata viata mea, nu as avea banii necesari pentru a cumpara aceasta minunatie.” – a adaugat.
Uimit si confuz, omul a revenit la Dumnezeu si i-a spus ce s-a intamplat.
“Acum, Doamne, spune-mi… cat valoreaza viata mea?”
Dumnezeu i-a spus: “Raspunsurile pe care le-ai primit de la vanzatorul de portocale, vanzatorul de legume, bijutier si vanzatorul de pietre pretioase explica valoarea vietii noastre. Ai putea fi o piatra pretioasa, chiar nepretuita, dar oamenii te vor aprecia in functie de nivelul lor de informatii, de increderea pe care o au in tine, de motivatia lor, de ambitia si riscul pe care si-l asuma in relatia cu tine. Dar nu te teme, cu siguranta vei gasi pe cineva care isi da va seama de adevarata ta valoare.”