CINE ESTI TU, STRAINE?

Eu sunt eu, dar tu... cine eşti?

Voi stiţi cine sunteţi? Aşa de bine vă cunoaşteţi? Hmmm lăsaţi-mă să ghicesc, Nu, habar nu aveţi cine sunteţi şi totuşi ...sunteţi cineva.

Eu ştiu că sunt eu, dar cine sunt, nu ştiu!

Dar tu, da tu, cel care citeşti acum aceste rânduri, cine eşti? De ce le citeşti? De plăcere? Din lipsă de ocupaţie?

Eiii, hai, fii sincer....

Să ştii că apreciez foarte mult că îţi faci timp şi pentru blogul meu, şi asta e o modalitate de a-ţi mulţumii, pentru că altfel nu am cum... da... nu ştiu cine eşti, cunosc doar o parte a ta, îmi fac o părere despre tine din vizitele tale, dar tu ce zici, ai reuşit să mă cunoşti cât de cât?

Eu totusi sunt curioasa CINE ESTI

(pentru tine AMERICA)

SERVESTE! IUBESTE! MEDITEAZA! REALIZEAZA!

- Fiecare om poseda lumea lui de ganduri.

- Cultivati obiceiul bucuriei si al gandurilor bune si nobile.

- Nu ingramaditi in creier ganduri, informatii inutile. Invatati sa va curatati mintea de lucruri ce nu va mai trebuie. Numai astfel veti putea umple mintea cu ganduri divine.

- Gandul constient transforma, innoieste si cladeste din nou.

- Fiecare gand are greutate, forma, culoare, calitate si putere. Forma este starea inferioara, iar numele – cea superioara a unicei puteri numite gand.

- Gandul este o putere dinamica, vie, vitala, cea mai vitala, subtila si irezistibila forta care exista in univers.

- Gandul este singurul care reprezinta toate lumea, batranetea, moartea, marele pacat, pamantul, apa, focul, aerul, eterul.

- Gandul il leaga pe om.

- Fiecare om creeaza o lume a binelui si a raului, a placerii si durerii numai prin imaginatia sa.

- Expansiunea gandurilor catre obiecte incatuseaza, iar renuntarea la ganduri reprezinta eliberarea.

- Mintea in sine este o inregistrare de impresii care se exprima neincetat sub forma de impulsuri sau ganduri.

Devino intruchiparea unei naturi bune. Serveste, iubeste, daruieste! Gandeste bine despre toata lumea. Fa-i pe oameni fericiti. Traieste ca sa fii de folos. Atunci vei intra in imprejurari favorabile.

Un om inteligent este mereu atent, vigilent si circumspect. El isi supravegheaza intotdeauna gandurile. Este prudent in vorbirea sa, vorbeste putin si in cuvinte frumoase si nu foloseste niciodata vorbe aspre, ce ar putea jigni. El este rabdator, milos si nutreste o dragoste universala. El nu minte. Isi masoara cuvintele. Este echilibrat si vesel.

“Puterea gandului” de Swami Sivananda

Dragostea e magie!

Probabil o să pară plictisitoare postarea... " ah, din nou despre iubire! " Eiiii, bine, da... dar până şi eu care nu obişnuiesc să-mi exteriorizez trăirile sufleteşti, încep să cred în iubirea aceea adevărată... surprinzător este faptul că mi-am dat seama de acest lucru, de dimineaţă când mă uitam ghici la ce? Huh, la Peter Pan... da... chiar aşa, ciudat, am văzut filmul de multe ori, dar până acum nu mi-am dat seama că se află şi o poveste de iubire, pe langă toată aventura... Nu cred că e cineva care să nu fi văzut filmul, deci sigur veţi întelege la ce poveste fac referire! Hehe... Am impresia, sau ăsta e rezultatul unei maturizări? Ori pentru că sunt fascinată prea mult de poveştile acelea de iubire ca în filme... dar în final filmele sunt inspirate din realitate, nu?

Încep să-mi dau seama că dacă vrei ceva cu adevărat trebuie doar să crezi! De ce nu? Totul e posibil!

La fel ca în basme, dragostea învinge întotdeauna!

Bun venit în lumea adulţilor!

O lume în care problemele, neajunsurile şi grijile de zi cu zi sunt la ele acasă...

Oare n-ar fi fost mai frumos să poţi să îţi alegi dacă vrei să rămâi copil, sau să devii adult?

Poate, dar nu avem ce face... ăsta e cursul vieţii, şi totuşi nu înţeleg de ce lumea adulţilor e aşa dificilă... poate pentru că aşa o fac ei să fie, poate pentru că se implică prea mult sau poate pentru că am ajuns să creştem într-o societate în care ai da şi în cap pentru o sumă de bani, care oricum nu-ţi ajunge decat pentru o perioadă! Dar ce să-i faci, asta e...

Ciocolata imi va arata varsta ta!

FĂ ACEST TEST FĂRĂ SĂ TRIŞEZI ŞI O SĂ RĂMÂI IMPRESIONAT!

1. De cate ori pe saptamana ai pofta sa mananci ciocolata?

(trebuie sa fie un numar mai mare ca 0 si mai mic ca 10)

2. Inmulteste acest numar cu 2

(pentru ca sa fie numar par)

3. Aduna un 5

(la numarul deja dublat)

4. Inmulteste rezultatul cu 50

(Poti sa iti cauti calculatorul... )

5. Daca a fost ziua ta in 2010, aduna 1760. Daca nu a fost inca anul acesta ziua ta, aduna 1759.

(Sper ca te descurci cu matematica )

6. Acum, din rezultatul obtinut scade anul tau de nastere

(Trebuie sa fie un numar din 4 cifre )

7. Rezultatul este un numar din trei cifre. Prima cifra iti arata de cate ori ai pofta de ciocolata pe saptamana.

Iar urmatoarele doua cifre sunt...

ANIŞORII TĂI!!!

Da! E adevarat! Reprezinta chiar varsta ta!

Voua v-a ieşit? Mie una DA!

P.S.: Test preluat de pe http://www.funtotal.ro/

Dor...de multe: de copilărie, de perioada aceea plină de inocenţă, de neştiinţă, de bucurie, de clipele minunate petrecute cu persoanele dragi... acum, ei bine, acum sunt amintiri...

Dorinţa... de a da timpul înapoi pentru câteva momente, de a retrăii din nou acele clipe, care par să se fi întâmplat cu mult timp în urmă, de a putea face, ceva pentru a putea fi alături de persoana iubită... dar, uneori dorinţele sunt imposibil de îndeplinit, însa e important să speri şi să ai încredere!


P.S. : Dorul este dorinţă!

 

Femeia, acest mister ce creează Universul. O întîlnim peste tot: femeia-mamă, femeia-soră, femeia-iubită, femeia-soţie, femeia-amantă, dar şi femeia-om politic, femeia-director, femeia-om de afaceri… 

Oare unde se regăseşte femeia contemporană care se plînge din ce în ce mai des de nefericire, de neîmplinire?
Să fie de vină noul tip de femeie, femeia-bărbat? Privind în jur vedem o nouă femeie, cu un comportament confecţionat, cu o atitudine masculină, dornică să fie cît mai egală cu bărbatul în ierarhia socială. 
Unde este însă Femeia? Cea care inspiră poeţii şi pictorii cu misterul ei… Femeia fascinatoare, iniţiatoare, cea plină de erotism rafinat, femeia-copil, femeia-spirituală. 
Femeia a uitat şi a abandonat adevărata sa putere feminină: seducţia. Orice femeie are puterea să aibă orice relaţie doreşte, un cuplu armonios unde fericirea şi iubirea să înflorească. 
Femeia este un alchimist al Universului, are piatra filosofală… tot ce trebuie să facă este să-şi trezească sufletul şi să folosească acea putere ascunsă. Forţa feminină, acea energie colosală, misteri-oasă, o însoţeşte oriunde s-ar duce şi orice ar face. Are puterea de a încînta, de a seduce. Fiecare femeie s-a născut cu propriul mister, cu înfăţişarea şi magnetismul personal şi de aceea o femeie nu trebuie să înceteze, în nici o împrejurare, să fie Femeie. 
Capacitatea de seducţie a femeii se naşte din privirea sa profundă, infinită, ceva în care te poţi pierde cu uşurinţă, în care îţi poţi pierde propria identitate, pentru a renaşte. 

 „Femeia este rară, Ea îngenunchează marile personalităţi masculine, Ea răstoarnă tronurile, Ea opreşte anii. Pielea sa este de marmură, iar cînd apare Una, Ea pune în impas întreaga lume… 
Unde se duc fluviile, zăpezile, păsările singuratice? Toate se scufundă în Femeie… Dar Ea este rară… Va trebui să fugim cînd o întîlnim, deoarece cînd iubeşte este implacabilă… Dar Ea este rară. Adevărata Femeie, cea care vine din noaptea Timpului, Femeia care ne-a fost dată de divin, aparţine în întregime de un univers diferit de cel al bărbatului. Ea luminează cealaltă extremitate a Creaţiei. Ea cunoaşte secretul apelor, al pietrelor, al plantelor şi al animalelor.Ea se uită fix la soare şi vede clar în noapte. Ea posedă cheile sănătăţii, ale relaxării, ale armoniilor materiei. 
Ea este magiciana albă, feea cu aripile mari şi umede, cu ochii transparenţi, cea care aşteaptă bărbatul pentru a începe Paradisul terestru. Cînd Ea se dăruieşte Lui, într-un moment sacru, îi deschide prin calda obscuritate a pîntecelui ei poarta către o altă lume. Ea este izvorul virtuţilor: dorinţa pe care Ea o inspiră consumă excitarea. Scufundarea în Ea redă castitatea. Ea este sterilă pentru că Ea opreşte roata timpului. Ea readuce bărbatul în copilăria lui. Ea este cea care îl restituie muncii, îndatoririlor sale. Femeia adevărată este cea care face din bărbat mai mult decît este. Ea este suficientă pentru ca el să existe în plenitudine. 
Bărbatul trebuie să treacă prin ea pentru a ajunge la fiinţa sa adevărată, şi chiar dacă el a ales alte asceze, o va întîlni din nou sub forme simbolice. 
Descoperirea Femeii Adevărate este o graţie. Unirea cu Ea cere bunăvoinţa lui Dumnezeu… Acele întîlniri stranii! Ea apare brusc în trupul falselor femele, iar bărbatul favorizat care o vede începe să tremure de dorinţă şi de teamă. Apoi totul se va transforma, iar el va înceta să se mai joace cu el însuşi” (Louis Pauwels - Conferinţă imaginară: „Femeia este rară”)

Cert este că bărbatul trebuie să treacă prin Femeie pentru a ajunge la fiinţa sa adevărată. Femeia, orice femeie, este adevărata iniţiatoare a bărbatului, calea sa către  Sine. 

Femeia trebuie însă să se desăvîrşească, deoarece prin desăvîrşirea sa, va produce desăvîrşirea acestei lumi. Prin transformarea ei conştientă se va produce transformarea inconştientă a acestei lumi. Adevărata natură a femeii este Iubirea, lege fundamentală a Universului. Ea se poate regăsi astfel, iubind necondiţionat, dăruind lumină şi pe sine. Femeia naşte universuri cînd se lasă purtată de energia ce i-a fost daruita.

Ce muzică poate încînta mai mult urechea unui bărbat decît muzica unei femei ce face dragoste, ce dans poate fi mai minunat decît trupul unei femei ce se unduieşte pe ritmurile pasiunii?… Femeia poate face o artă din amor… o artă a vieţii eterne.

Femeie!!! Fii femeie!!! Iubeşte, dăruieşte, ascultă, iartă, creează, joacă-te… fă dragoste!!! 

DIDA DRAGAN--STIU CA VEI PLECA.mpg

De ce DIDA???? Tu stii cel mai bine.................

DIDA DRAGAN--MI-E DOR DE OCHII TAI.mpg

Asteptarea.........o pedeapsa pentru cei care nu se vad ani de zile...desi se spune ca ochii care nu se vad se uita,eu pot spune din propria experienta ca nu e adevarat... si nu conteaza cat de mare este distanta dintre doua suflete daca acestea sunt defapt unul singur... E un sentiment minunat sa stii ca ai pe cineva acolo undeva care iti poarta de grija si care se gandeste la tine in fiecare moment al vietii lui... si desi nu este alaturi de tine fizic,il simti aproape...poate mult mai aproape decat multe alte persoane care sunt la 1 metru de tine...

Si TU stii foarte bine asta,mai bine ca noi nimeni nu o stie... face 2 face nu am cum sa iti multumesc,deocamdata,sper ca o voi face in curand...dar si asta e o modalitate...deci MULTUMESC. Pentru ce? Pt ca esti acolo cand am nevoie de un sfat, esti acolo cand ma enervez si tu ma calmezi si pt ca ma accepti asa cum sunt... si sper ca tot ceea ce am vorbit si vorbim sa nu mai fie doar vise...sa devina realitati...

"...nu-mi pasă că eşti...că poţi fi...

mă tem doar că te voi iubi, ca imi va fi bine"

Aceste cuvinte le-am auzit astazi si ma intreb: de ce exista aceasta teama de iubire? Este si acesta un paradox al vietii. Fiecare suflet cauta iubirea, in fiecare clipa....zile, luni, ani, o cautam, iar cand o gasim ce facem cu ea??? O indepartam de noi doar pentru ca ne este frica. Ne este frica de iubire, ne este frica de acea stare sublima care te inalta, care iti face sufletul sa cante de fericire si strigi lumii intregi IUBESC!!!!!!!!

Si tu si eu avem tot felul de pretexte pentru a nu ne deschide in fata iubirii reciproce. Si totusi, ambele noastre inimi tanjesc dupa deschiderea si comuniunea prin iubire.

De aceea,m-am hotarat sa-mi fac mie urmatoarea promisiune....am sa ma deschid si am sa-ti ofer in totalitate iubirea mea, chiar daca imi este teama de a nu fi ranita, dar voi face tot ce imi sta in putinta de a transcede aceste temeri. Si stii de ce?

PENTRU CA TE IUBESC!

FEMEIA - metafora terapeutica

Un împarat a prins un tânăr supus care vâna pe domeniul lui. L-a aruncat în temnită si i-a spus că-l va elibera dacă va raspunde la intrebarea: Ce vrea de fapt femeia?

Tânărul si-a chemat si a intrebat mama, sora, verisoara, vecina, dar nici una n-a putut să-i dea un răspuns corect. În fine, a chemat si o vrajitoare bătrână si urâtă. Aceasta i-a promis că-i va spune raspunsul corect cu conditia ca după ce va fi eliberat sa o ia de sotie.
Neavând altă solutie tânărul a acceptat. Răspunsul dezvăluit de vrajitoare a fost: 

Femeia, de fapt, doreste să fie stăpâna propriei sale vieti! 

Împaratul l-a eliberat imediat. A urmat nunta si noaptea nuntii. Însă nu mică i-a fost mirarea când în pat a găsit o fată tânără si deosebit de frumoasă care i-a spus:

- Pentru că te-ai tinut de cuvânt, jumătate de zi voi fi bâtrănă si urătă, iar cealaltă jumătate voi fi ca acum. Urmează ca tu să alegi în care jumătate de zi să fiu tânără si în care să fiu bătrână.

Tânârul căzu pe gânduri: să râdă toti de el văzându-l cu o bătrână si urâtă, iar noaptea să petreacă cele mai plăcute clipe alături de o tânără fermecatoare, sau să se plimbe ziua cu cea mai frumoasă fată printre oameni, iar noaptea…

În cele din urmă tânărul i-a spus să aleagă ea cum crede că e mai bine. Imediat a venit si răspunsul:

- Voi fi tot timpul tânără si frumoasă pentru că am găsit barbatul care mi-a dat libertatea de a fi stăpână pe propria mea viată.

Morala : 

„Spiritul liber este precum o femeie frumoasă: ademeneşte toate sufletele, dar se dăruieşte cu adevarat celui ce-i respecta libertatea de a fi”

” Cand iubirea va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile-i sunt grele si prapastioase,
Si cand aripile-i va cuprind, supuneti-va ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand va vorbeste dati-i crezare,
Chiar daca vocea-i ar putea sa va sfarme visurile,
asemenea vantului de miazanoapte care va pustieste gradinile.
Fiindca, precum iubirea va incununa, ea trebuie sa va si crucifice.
Precum va face sa cresteti, ea trebuie sa va si reteze uscaciunile.
Precum ea se ridica la inaltimea voastra, alintandu-va ramurile
cele mai fragile care freamata in lumina soarelui,
Tot la fel va razbate pana in adancul radacinilor voastre,
Zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.
Asemeni snopilor de grau, ea va secera.
Va treiera pentru a va descoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi,
Ca apoi sa va harazeasca focului sau,
si sa puteti deveni painea sfanta la ospatul divin.
Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel,
sa va puteti cunoaste tainele inimii, si astfel sa deveniti
o parte din inima Vietii.
Dar daca, stapaniti de teama, veti cauta doar tihna si placerea dragostei,
Atunci e mai bine sa va acoperiti goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade, dar nu cu intraga voastra bucurie
si unde veti plange, dar nu in toate lacrimile voastre.
Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita;
Fiindca iubirii ii e de-ajuns iubirea.
Cand iubiti, nu trebuie sa spuneti “Creatorul este in inima mea”
ci mai degraba “eu sunt in inima Creatorului”.
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca o meritati, va va arata drumul spre ea insasi.
Iubirea nu are alta dorinta decat aceea de a se implini.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte, fie ca ele acestea sa fie:
Sa te topesti si sa devii izvor ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti durerea pra marii duiosii;
Sa fii ranit de intelegerea iubirii
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te,
Sa te trezesti in zori cu inima inaripata
si sa inalti multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat acasa la ora amurgului;
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru cel iubit,
iar pe buze un cantec de lauda.

(Kahlil Gibran – Profetul)

teri richardson - eyes wide open

M-am impiedicat prin viata cautand iubirea nemarginita... am crezut ca sunt aproape de ea de atat de multe ori... O da... dar ce intelegem prin iubire? Abia acum am realizat ca eu iubeam iubirea. Iubirea aceea divina, pura, neinteleasa, iubirea ce exista intr-un nivel de inalt si absolut incat nu puteam decat sa fiu adiata de lumina ei si atat. Iubirea aceea descrisa in poezii sfasietoare, in melodii atat de intense si in filme romantice. Insa iubirea noastra e pamanteana, e o iubire pe care o vezi in ochii de copii, o iubire care are soare dar si umbra, o iubire care te patrunde atunci cand priveste o floare, cand vezi un rasarit de soare...Asa cum nu-l putem vedea pe Dumnezeu, asa nu vom putea "vedea", "gasi" iubirea aceea pura si nemarginita. Noi traim aici.. pe pamant, Dumnezeu ne vorbeste prin oameni, iubirea se revarsa prin oameni, natura, prin ganduri, fapte si minuni. Daca vrem sa simtim cu adevarat iubire, daca vrem sa traim cu adevarat iubirea atunci e important sa acceptam ca ea ia formele lumii acesteia... si ca noi fiecare, avem calitati si defecte, avem lumina dar si umbre. Daca acceptam iubirea pamanteana nu vom mai suferi, pentru ca iubind ceea ce este, ne putem inalta. Cautand un absolut, nu vom face decat sa fim dezamagiti ca n-am trait ceva ce nu poate fi trait pe acest pamant. Iubind iubirea, iubind nemarginirea, iubind idealul nu facem decat sa cadem ca niste stele cazatoare... si sa ne pierdem intr-o lume care credem ca nu ne intelege. Aleg sa iubesc "lumeste", sa am tresariri si zvâcniri de ego... accept sa vad viata cu bune si cu rele, cu experiente din care invat, pentru ca stiu ca Dumnezeu mi-a dat iubirea ca sa ma inalt si nu ma pot inalta decat acceptand ceea ce este. Tot ceea ce avem in viata noastra, tot ce ne este dat sa traim, inclusiv iubirea, este ca noi sa intelegem viata de aici, sa iubim divinul din viata noastra nu viata din divin. Ma abandonez dorintei tale, ma abandonezi unei vieti pline de iubire, si nu mai caut iubirea in forme ce n-au viata

Am citit mai demult ceva ce mi-a ramas intiparit in minte.

”Daca iubesti pe cineva cu adevarat il lasi sa plece.Daca te iubeste cu adevarat se va intoarce..."

...sunt foarte multe de spus, iar timpul nu-mi prea permite. Incep cu "mi-e dor", continui cu "te ador" si inchei cu "te iubesc". Nu stiu cum sa incep aceasta scrisoare, pe care nu ti-o voi trimite niciodata, dar vreau sa stii ca imi lipsesti enorm acum. Dar oare ce va fi mai tarziu? Oare voi mai fi fericita vreodata? Oare voi mai rezista mult departe de tine? Nu stiu, nu cred...Tot ce stiu este ca, daca cineva m-ar pune sa aleg o persoana alaturi de care sa-mi gasesc fericirea, tu ai fi acea persoana. Cum as putea oare descrie in cuvinte tot ceea ce simt pentru tine acum? Nu s-au inventat inca acele cuvinte.. Dar totusi, incerc: Te iubesc cu fiecare fibra din timp, si abia astept sa te vad, sa te mangai, sa te sarut, si sa te strang in brate 

Indra - INITIATION