La Multi Ani 2011 !

Sfirsitul de an este pentru multi dintre noi un moment de bilant, de coborire si mai profunda in noi, un moment al derularii filmului in care am fost – pe rind – si actori si regizori, un moment in care privim la toate sufletele care ne-au insotit de-a lungul anului ce tocmai se pregateste a se incheia.

Pasind inspre mine, revad imaginea ta, prietene drag, cel care ai ales sa parcurgem o parte a calatoriei impreuna, fiind unul pentru celalalt calauza, sfatuitor si sprijin constant in timp; am fost asemeni unor oglinzi care ne-au ajutat sa ne vedem pe noi exact asa cum sintem: Spirite Unice si fascinante!

Ai aprofundat, experimentat si de-a lungul acestui an cele mai pretioase formule: Iubirea, Iertarea, Daruirea, Acceptarea si Toleranta, Credinta, Puterea Cuvintelor, a Gindului Bun si a Prezentului. Toate eforturile de peste an ti-au fost rasplatite pentru ca acum – mai mult ca altadata – stii cine esti! Ce alt dar mai minunat puteai sa iti oferi?

Iti multumesc pentru ca intilnirea cu tine a fost posibila, iti multumesc pentru ca ai avut increderea sa imi dezvalui si incredintezi cele mai tainice parti ale sufletului tau, pentru tot ce mi-ai daruit de-a lungul acestui an, pentru ca am fost partasa la regasirea ta interioara si pentru faptul ca si tu esti parte a calatoriei mele…prin mine!

La rascrucea dintre 2010 si 2011, iti doresc ca toate Drumurile ce te vor purta mai aproape de tine sa-ti fie line, vegheate de Ingeri si Lumina, calauzite de Intelepciunea si Iubirea Divina, presarate cu Alegeri inspirate!

Drum Luminat spre 2011!

LA MULTI ANI!

Cu toata Iubirea,JOHANA

Daca mi-as putea trai din nou viata, M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cand ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamantul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi... As fi ars lumanarea roz sculptata ca un trandafir, in loc sa o las sa se topeasca in camara.. As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult... As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie curatata. As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atatea griji din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu. Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui. N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat. As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba. As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata. Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat...l-as trai... Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte... Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, n-ar trebui sa va intereseze cine ce face... In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc. Sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat... Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile." Cum ne privim pe noi insine la diferite varste? "Fetita de 3 ani : Se priveste si se vede regina .. Fetita de 8 ani : Se priveste si se vede Cenusareasa. Adolescenta de 15 ani : Se priveste si vede Sora cea Urata (Mama, nu pot merge la scoala aratand in halul asta!!) Tanara de 20 de ani : Se priveste si se vede"prea grasa/ prea slaba, prea inalta/ prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide sa iasa oricum. Femeia de 30 de ani: : Se priveste si vede"prea grasa / prea slaba, prea inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum. La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum. La 50 de ani : Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste. La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea. La 70 de ani : Se priveste si vede intelepciune, rasete si abilitate, iese si se bucura de viata. La 80 de ani : Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.

Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!

Te rog, Doamne, sa-i ajuti si sa-i ocrotesti pe cei care citesc aceaste randuri…

Te rog, binecuvanteaza-mi familia, prietenii si pe cei pe care ii iubesc!
Acolo unde exista durere, te rog, sa le daruiesti pacea si mila Ta,
Acolo unde exista indoiala, te rog, sa le inspiri o incredere innoita prin Harul Tau,
Iar acolo unde exista o nevoie, te rog, sa le-o implinesti!

Binecuvanteaza-le Tu caminul, familia, munca, da-le Intelepciune si Lumina in viata lor.

Binecuvanteaza-i cand pleaca si cand se intorc acasa, mergi inaintea lor si deschide-le Calea.
Calauzeste-i si ocroteste-i clipa de clipa, in toata viata lor!

Fa ca pentru fiecare Craciunul sa aduca renastere sufleteasca, tihna, echilibru si armonie.

Doamne, iti multumesc ca tu vei face mai mult decit iti pot eu cere… si ca le vei da mai mult decat le pot eu ura prin cuvinte!

CRACIUN BINECUVANTAT IN CASE, SUFLET SI GANDURI !

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti... A fost odată, în vremuri deloc îndepărtate, într-un sătuc mic-mic, o famile de ţărani care avea doi copii. Tatăl nu credea în Dumnezeu şi nu ezita să spună şi altora ce simţea el în legătură cu religia şi sărbătorile creştine, cum ar fi Crăciunul. Soţia lui credea însă, şi ea şi-a crescut copiii astfel încât să aibă credinţa în Dumnezeu şi în Iisus, în ciuda comentariilor lui negative, prin care se împotrivea la orice. 

Într-un ajun al Crăciunului încărcat de zăpadă, soţia şi-a luat copiii la o slujbă creştină în satul în care locuiau. L-a invitat şi pe el, dar a refuzat: 
"Prostii, dacă ar exista într-adevăr Dumnezeu, iar Iisus ar fi fiul Său, de ce l-ar fi trimis El pe pământ cu chip de om? Dacă e atotputernic, de ce să se coboare El până la nivelul nostru? Nu pot să cred aşa ceva, n-are nici un înţeles!" 
Aşa că ea şi copiii au plecat, iar el a rămas acasă. N-a trecut mult şi vântul a început să bată mai tare, viscolind zăpada. În timp ce bărbatul se uita afară pe fereastră, tot ce vedea era o furtună de zăpadă. S-a aşezat să se odihnească înainte de a aprinde focul pentru a încălzi casa peste noapte. Şi chiar atunci a auzit un zgomot puternic. Ceva a lovit fereastra. Apoi încă unul. S-a uitat afară, dar nu a putut să vadă prin viscol mai mult de câteva urme pe zăpadă. Când vântul s-a mai liniştit, el a mers afară să vadă ce anume a lovit fereastra. Pe câmpul de lângă casă a văzut un stol de gâşte sălbatice. Se părea că ele zburau spre ţările calde pentru perioada de iarnă, când au fost prinse de viscol şi nu au mai putut înainta. Păsările s-au pierdut şi au eşuat la ferma lui, fără mâncare şi fără adăpost. Îşi mişcau aripile şi zburau în jurul terenului în cercuri mici, orbite şi fără nici un scop. Câteva din ele se pare că s-au izbit de geam. Ţăranul, om cu inima caldă, iubitoare, s-a gândit că le-ar putea adăposti la ferma lui, de vreme ce nu puteau să mai zboare spre sud pe o astfel de vreme. 
"Ferma ar fi un loc tare bun pentru ele să stea. Este călduroasă şi sigură, ar putea să-şi petreacă noaptea aici şi să aştepte sfârşitul furtunii." 
Aşa că a mers până la fermă şi a deschis larg uşile, apoi a aşteptat, sperând că ele vor observa ferma deschisă şi vor intra. Gâştele dădeau însă din aripi învârtindu-se fără nici un scop şi se părea că nu au observat ferma şi nici că şi-au dat seama ce ar însemna aceasta pentru ele. Bărbatul a încercat să le atragă atenţia, dar tot ce a reuşit a fost doar să le sperie, şi ele s-au mutat mai departe. Ţăranul a intrat în casă şi a ieşit apoi cu o bucată de pâine, a rupt-o şi a făcut o dâră de firimituri care să le conducă spre fermă. Dar ele tot nu au înţeles. S-a dus în spatele lor şi a încercat să le îndrepte spre fermă, dar ele s-au speriat şi mai tare. S-au răspândit în toate direcţiile, numai spre fermă nu. 
Nimic din ce a făcut nu le-a determinat pe gâşte să ajungă în locul unde le-ar fi fost cald şi unde ar fi fost în siguranţă. 
"De ce nu mă urmează?! Nu pot să vadă că acesta este singurul loc unde ele ar putea supravieţui furtunii?" 
Tot gândindu-se la asta şi-a dat seama că ele pur şi simplu nu vor urma un om. 
"Doar dacă aş fi unul de-al lor, aş putea să le salvez!", a spus el tare. 

Atunci i-a venit ideea. A intrat în fermă, a scos una din propriile lui gâşte şi a purtat-o în braţele sale până a ajuns în spatele stolului de gâşte sălbatice. Apoi i-a dat drumul. Gâsca lui a zburat printre celelalte direct spre fermă şi, una câte una, celelalte gâşte au urmat-o spre acel loc sigur. Bărbatul a rămas tăcut pentru un moment în timp ce cuvintele pe care le-a spus cu câteva minute mai devreme i-au revenit în minte: 

"Doar dacă aş fi unul de-al lor, atunci le-aş putea salva!" 

Apoi s-a gândit la ceea ce i-a spus soţiei mai devreme: 
"De ce Dumnezeu s-ar fi smerit atât pe Sine ca să vină pe pământ şi să trăiască în trup de om?" 
Dintr-o dată, totul a avut sens. Aceasta e ceea ce a făcut Dumnezeu. Noi am fost ca si gâştele – orbi, pierduţi, disperaţi. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său ca să ne arate calea şi să ne salveze. 
"Aceasta este adevărata însemnătate a Crăciunului!" 
Privirile i s-au luminat când a înţeles. În timp ce viscolul se potolea, sufletul lui a devenit liniştit contemplând acest minunat gând. Ani de îndoială şi necredinţă au dispărut ca şi furtuna trecătoare. A îngenunchiat în zăpadă şi a rostit prima rugăciune din viaţa lui: 
"Mulţumesc, Doamne, că ai luat chip de om şi ai venit să mă scoţi din furtună!"

Colinde de Craciun Stefan Hrusca ep. 04 www.colinde-craciun.org

mickey colinde de craciun

Diferenţa dintre noapte şi zi

  Un mare înţelept şi-a întrebat discipolii cum pot deosebi momentul în care noaptea s-a sfârşit de ziua care a început. Unul dintre ei a spus: - -Când vezi un animal la distanţă şi poţi spune dacă este vorba de cal sau de o vacă.

- Atunci când vezi un copac la distanţă şi poti spune dacă este vorba de un castan sau de un stejar, spuse un alt discipol.

- Niciun răspuns nu e corect, zise înţeleptul.

- Atunci când? au întrebat discipolii.

- Când vei putea privi faţa unui om oarecare şi să recunoşti în el pe fratele tău. Dacă nu poţi face asta, chiar dacă soarele e sus pe cer, pentru tine încă este noapte. 

4 Legi spirituale in India

- prima lege zice: “Persoanele pe care le intalnesti sunt persoanele potrivite”. Cu alte cuvinte, nimeni nu intra in viata noastra din intamplare; toate persoanele cu care interactionam se afla alaturi de noi cu un motiv, acela de a ne ajuta sa invatam lectiile de viata care apar si sa continuam drumul personal;

- a doua lege zice: “Ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se putea intampla”. Nimic, absolut nimic din ceea ce se produce in viata noastra nu ar fi putut sa se intample in alt mod (nici macar detaliul cel mai nesemnificativ)… Nu exista: “daca as fi facut cutare lucru….s-ar fi produs alt cutare lucru….” NU. Toate si fiecare in parte dintre situatiile care se produc sunt perfecte, cu toate ca mintea si egoul nostru nu le accepta …

- a treia lege zice: “Orice moment in care se incepe este momentul corect”. Totul incepe in momentul potrivit, nici inainte, nici dupa; cand suntem pregatiti pentru ca ceva nou sa apara in viata noastra, exact atunci apare (incepe);

- a patra lege zice: “Cand ceva se termina, se termina”. Daca ceva a luat sfarsit in viata noastra, este pentru propria noastra evolutie, deci cel mai bine este sa inchizi capitolul si sa mergi inainte imbogatit cu acea experienta.

Cred ca nu este intamplator ca citesti aceste randuri acum; acest text ajunge la tine azi pentru ca esti pregatit(a) sa intelegi ca “nici un fulg de zapada nu cade niciodata in locul gresit”…

Astazi facem curatenie....

              dragul meu, fie ca-ti place sau nu, am ajuns si in punctul asta. Stiu ca este tare dureros pentru tine sa stai asemeni unui miel la taiere, lasandu-ma sa iti rascolesc printre toate cotloanele. Stiu ca nu iti place sa te cercetez din simplul fapt ca te-as putea cunoase mai bine, iar o cunoastere mai buna te-ar face vulnerabil in fata mea....Te simti gol si secatuit, fara nici un fel de atuu in mana, singur si natural, tu in toata splendoarea ta trebuie sa mi te infatisezi in toata puritatea ta...Te voi intoarce si te voi analiza in toata istoria ta de suflet zbuciumat...iti voi re-memora toate durerile si frustrarile, te voi face sa iti recunosti pacatele si te voi obliga sa plangi pentru toate...iti voi inventaria bucuriile si zambetele si iti voi numara lacrimile....Te voi lasa sa te privesti pe tine insuti si toate sufletele in care te-ai ratacit de-a lungul timpului....Te voi surprinde suspinand urmarindu-ti povestile de dragoste, esecurile si succesele....Te voi lasa sa iti citesti singur gandurile in timp ce te voi judeca...te voi lasa sa disperi uitandu-ma rece la suferinta ta...Vei cunoaste chinurile iadului in tine insuti pentru a te purifica singur, prin adevar....Va trebui sa te accepti asa singur, trist, lipsit de alinare si neanteles cum esti...va trebui sa te alini singur si sa inveti din greseli, sa te cunosti si sa te iubesti pe tine fara sa te mai pierzi in ocolul anevoios prin ceilalti...Va trebui sa inveti ca iubirea la care aspiri o poti gasi in tine si prin tine, ca linistea este doar a ta, in tine si pentru tine....ca tu esti masura tuturor lucrurilor vazute si nevazute, ca daca tu nu te accepti in solitudinea ta nimeni nu o va face.

Te voi chinui pentru binele tau, pentru linistea ta ....te voi chinui pentru a-mi fi mie mai bine.....

Prima si ultima oara

Amintiti-va intotdeauna ca atunci cand suntei alaturi de cineva, aceasta ar putea fi ultima data. Nu va pierdeti timpul cu prostii; Nu creati conflicte si certuri pentru motive minore. Cand moartea se apropie, nimic altceva nu mai conteaza. Daca cineva face sau spune ceva care va enerveaza, amintiti-va de moarte. Ganditi-va ca acest om este pe punctul de a muri (sau dumneavoastra); ce mai conteaza atunci cuvintele sau faptele sale? Poate ca nici nu a avut intentia sa va enerveze; poate ca este doar interpretarea dumneavoastra. Din 100 de cazuri, 99 tin mai degraba de interpretarea personala. 

Si nu uitati: cand va aflati alaturi de cineva, nu este vorba de cel pe care il stiati dinainte, caci totul se schimba. Nu poti intra in acelasi rau de doua ori si nu poti intalni aceeasi persoana de doua ori. Va puteti intalni cu tatal, mama, fratii, prietenii dumneavoastra, dar ei nu sunt aceeasi; s-au schimbat. Nimic nu ramane la fel. Si dumneavoastra v-ati schimbat, nu mai sunteti acelasi...

Daca veti tine minte aceste doua aspecte, iubirea va inflori mai usor in dumneavoastra. 

Cand va intalniti cu cineva, faceti-o de parca ar fi prima oara cand va intalniti.

Faceti-o insa si ca si cum ar fi pentru ultima oara. 

Si chiar asa stau lucrurile. 

Daca veti avea aceasta perspectiva, acest mic moment al intalnirii va capata o semnificatie incredibil de profunda.

fragment din cartea Farmacie pentru suflet de Osho

TAXI - Cele două cuvinte [OFFICIAL VIDEO]

POVESTEA CLOPOTEILOR DE VINT

Se povesteste ca odata, demult, traia retras in muntii din China un maestru. 

Era vesel tot timpul, le zambea tuturor celor care ii ieseau in cale. Unul dintre elevii lui, curios fiind sa afle cum de maestrul este tot timpul fericit, l-a intrebat intr-o zi:

- Maestre, de unde acest zambet continuu pe chipul tau?
- De la clopoteii de vant, raspunse maestrul.
- Cum asa?

- De fiecare data cand suna clopoteii de argint de la poarta mea, ma cuprinde o bucurie fara margini! Inseamna ca vine cineva… Si sosirea cuiva, fie si doar a vantului, ma umple de fiecare data de fericire… 

Gandind ca ar avea in ei ceva magic, intr-o noapte elevul hotari sa fure clopoteii. Ii duse in casa lui, ii aseza la poarta si astepta ca miracolul sa se produca. Dar nu simti nimic cand acestia sunara… Ba mai mult, dupa o saptamana sunetul clopoteilor incepu sa il enerveze din cale afara! 

Cand totul deveni insuportabil, cuprins de remuscari, se duse inapoi la maestrul sau sa-i inapoieze clopoteii. Isi ceru de nenumarate ori iertare, si cand fu sigur ca maesrul l-a iertat, ii puse intrebarea care il framanta:
- De ce la mine nu se intampla nimic atunci cand suna clopoteii? De ce nu apare bucuria pe care o vad la tine?
- Dragul meu, ii raspunse maestrul, unde ai asezat tu clopteii?
- La poarta casei mele, maestre!
- Ei, vezi? Trebuia sa-i asezi la poarta sufletului tau… 

De obicei scriu despre lucruri pe care le inteleg si le traiesc, de aceea in randurile de astazi n-am sa introduc un comentariu personal langa cele trei exemple pe care le-am ales. Iubirea neconditionata este un nivel de constiinta la care, oricat de mult m-am straduit (sau poate pentru ca din cauza ca m-am straduit prea mult?), n-am reusit sa ma ridic 

Cine te iubeste neconditionat?
(o gluma auzita de Alina G.)

Daca vrei sa stii care e raspunsul la intrebarea asta, ia-ti partenerul de viata si cainele, inchide-i in portbagajul masinii si plimba-te pe un drum de tara timp de vreo ora. Dupa ce opresti masina si deschizi portbagajul, observa care dintre ei se bucura ca te vede. Acela te iubeste neconditionat!

Dragostea neconditionata

(Sursa: www.succesdublu.ro)

Am citit o poveste pe care vreau sa v-o spun si voua. 
Un tanar fusese in razboi in Vietnam aproape 3 ani de zile. Intr-un final se intoarce in America si isi suna parintii la telefon. :
- Mama, tata, ma intorc acasa, dar vreau sa va cer o favoare. Am un prieten foarte bun si as vrea sa il aduc acasa cu mine.
- Sigur, ne-ar face mare placere sa il cunoastem, au spus parintii.
- Mai e ceva ce ar trebui sa stiti despre el; in timpul razboiului a fost ranit foarte rau. A calcat pe o mina si explozia l-a lasat fara o mana si un picior. Nu are unde sa se duca si vreau sa vina sa stea cu voi acasa.
- Ne pare rau sa auzim asta, fiule. Poate rezolvam cumva sa ii gasim unde sa stea.
- Nu, vreau sa stea impreuna cu noi acasa.
- Fiule, ii raspunde tatal, nu-ti dai seama despre ce vorbesti. Un om handicapat ca el inseamna o povara foarte mare pentru noi. Avem si noi vietile noastre de trait. Ce sens are sa ne incarcam viata cu unul ca el. Lasa-l in pace si vino acasa. O sa-si gaseasca el unde sa stea.
In acest moment, fiul inchide telefonl brusc. Parintii n-au mai auzit nimic de el de atunci. Dupa cateva zile, au primit un telefon de la Politie care ii anunta ca fiul lor s-a sinucis aruncandu-se de pe o cladire. Erau chemati sa identifice trupul. Parintii inmarmuriti, au ajuns repede la morga si acolo au descoperit ca intr-adevar, fiul lor era cel care murise. De asemenea au mai descoperit un lucru.
Baiatul lor avea doar o mana si un picior.

Parintii din poveste seamana cu noi. Ne e atat de usor sa ii acceptam si sa ii iubim pe cei care sunt amuzanti, plini de viata, fara probleme, dar nu ne pasa de cei care ne pot incurca planurile, care au probleme, sau nimeni nu-i baga in seama. Suntem ipocriti.

Iubire fara conditii

(fragment din cartea Iubire fara conditii, de Paul Ferrini, aparuta la editura ForYou)

Este necesar ca limitele pe care le stabilesti sa fie bine gandite, daca se pune problema sa treci de ele.

Nu-l face raspunzator pe aproapele tau pentru pacea si fericirea ta si nu-ti asuma nici responsabilitatea pentru pacea si fericirea lui. El n-a venit sa te mantuiasca pe tine si nici tu n-ai venit sa il mantuiesti pe el.

Pe de alta parte, dezleaga-l pe semenul tau de orice resentiment pe care il nutresti fata de el. Nu te abtine in nici un fel de la a-i arata iubire. Caci, a incerca sa-l privezi de fericirea sa, inseamna a-l ataca si a te intemnita pe tine insuti in stransoarea vinei si a fricii.

Nu-ti astupa urechile cand aproapele tau striga dupa ajutor. 

Lasa-l sa lucreze alaturi de tine, atata timp cat vrea el. Si, cand e gata sa plece, doreste-i tot binele. Da-i hrana si apa pentru drum. Nu-l indatora si nu-l forta sa stea impotriva vointei sale. Libertatea aproapelui tau nu este un simbol al propriei tale libertati. De aceea, lasa-l sa vina si sa plece dupa bunul lui plac. Ureza-i bun venit cand vine si spune-i bun ramas cand pleaca.

Mai mult de-atat nu poti face. Atat insa este suficient. 
Ingrijeste-te de fiecare strain in felul acesta, si eu iti voi arata o lume in care s-a intors increderea si in care domneste iubirea de aproape.
Iubeste-ti aproapele, asa cum ai vrea sa te iubesti pe tine insuti. Fa-l sa fie la fel de important. Nu fa sacrificii pentru el si nu-i cere ca el sa faca sacrificii pentru tine, ci ajuta-l cand poti si primeste-i ajutorul cu recunostinta, atunci cand ai nevoie de el.

Aceasta reciprocitate simpla si plina de demnitate este un gest al iubirii si al acceptarii. El demonstreaza incredere si stima reciproca.

Mai mult de-atat e prea mult. Mai putin de-atat e prea putin.